Lipsind cateva zile de pe forum, abia acum am aflat ca postul asta este parte dintr-un calendar, debuteaza o sectiune pe forum si intarzierea lui ar decala urmatoarele prezentari, drept pentru care:
1. am scris neintarziat cat de mult am apucat astazi din tema pe care imi propusesem sa o abordez. Deci postul este un preambul pentru o urmatoare adaugire, insa...
2. ... renunt la premiul de prim post al threadului oferit de PS, il las pentru urmatorii, si...
3. imi cer scuze pentru intarziere!
Inca o observatie: tema postului de fata am stabilit-o cu Mehigh inainte ca el sa defineasca titlul sectiunii, postul meu nu este de strategie si nici nu subliniaza o tendinta ci descrie o suma de calitati comune jucatorilor de poker de succes.
Sper ca postul meu, chiar si in forma asta neterminata, va raspunde unor intrebari si va ajuta. Discutia oricum este deschisa, si poate faptul ca postul nu e terminat e mai mult decat o intamplare... ca sa nu zic ca si comentariile ce vor aduce plus discutiei vor fi premiate cu bani si carti.
M-am hotarat sa accept sa postez primul pentru ca vreau, prin postul meu, sa dau de fapt voce aici tuturor celor pe care i-am cunoscut si descusut la podcast: jucatorii români de poker de succes... români si nu numai, deoarece am avut aici sau pe PokerStatic pe unii din cei mai mari jucatori ai lumii dispusi sa raspunda - GRATUIT!!! - oricaror intrebari mi-ar fi putut trece prin cap.
Ce altceva si-ar mai putea dori cineva care vrea sa stie totul despre poker? Din punctul asta de vedere eu sunt una din cele mai rasfatate persoane de pe planeta. Am vorbit ore in sir cu role models din poker - just like that! Daca as fi absorbit macar jumatate din tot ce-am primit, acum as rupe mize la care acum abia de inteleg ce se intampla.
Dar nu lenea sau prostia mea sunt tema postului, ci exact opusul lor: calitatile comune ale profesionistilor de succes pe care i-am cunoscut - asa cum le-am perceput eu.
Aceste calitati comune nu sunt foarte vizibile "in sine" deoarece ele sunt grefate pe forma concreta, pe firea si backgroundul jucatorului de succes. Si de aceea, punem adesea etichete pozitive pe un idol anume doar pe baza faptului ca el intrupeaza opusul leakului nostru esential. Ne place Isildur pentru ca e hiperagresiv, ne place Galfond pentru ca este cel mai inteligent (in sensul cel mai literal), ne place Nanonoko pentru ca este cel mai harnic, ne place Liviu pentru ca este superadaptabil sau Elky pentru ca e cel mai "gamer" - oricare din ei semnifica o reteta a succesului - incompleta insa! Daca idolul meu este jucator de succes, trebuie ca ascunde mai multe calitati decat ii percep eu - din directia si unghiul unui singur fan.
Ce se intampla insa cand eu ca partener de interviu sunt pus sa stau in scaunul fanului de peste 50 de ori consecutiv, in fata a tot atatia jucatori de poker de succes? Vizorul meu incepe curand sa perceapa constantele - calitatile ce ii leaga pe ei si sunt rare intre pesti (caci aceasta arie ne este accesibila tuturor din belsug ca termen de comparatie, slava Domnului!) De aceea consider pozitia mea ca pe un privilegiu pe care vreau sa-l impartasesc tuturor. Desigur, unii din voi sunteti la curent cu toate profilele de mari jucatori, sunteti abonati peste tot si aveti acces la - si chiar accesati - cel putin aceeasi cantitate de informatie la care am avut eu acces cand m-am pregatit pentru interviuri. Insa multi - chiar dintre grinderi - au ales sa sacrifice din acest tip de - sa-i zic - 'cunoastere paradigmatica' pentru a petrece mai mult timp la mese. Pentru ei incerc aici sa insir si descriu cum vad eu calitatile care, intrunite in numar cat mai mare, construiesc un jucator de poker de succes (indiferent de miza, de forma sau de tipul de joc):
1. As incepe cu ceea ce eu as numi "toleranta mare la disconfort". Cine nu se impaca rezonabil cu disconfortul, cine nu-l accepta - si deseori succesul vine la pachet cu disconfortul - sa nu joace poker profesionist. Talentul si pasiunea sunt cele mai bune anestezice impotriva disconfortului, insa intr-o cariera profesionista multe prapastii de blazare sunt trecute pe ingustele punti suspendate ale purei rezistente mentale in fata oboselii. Am prieteni obositi. Unii grinduiesc in fielduri din ce in ce mai grele si nu gasesc timp si pasiune sa se upgradeze permanent pentru a-si alunga definitiv angoasele financiare; altii traverseaza continentul din hotel in hotel de multe ori pe an si sub permanenta amenintare a ceea ce as numi "blestemului turistic al campionului": cu cat ajungi mai deep in turnee, cu atat te relaxezi mai putin - si in cele mai frumoase statiuni, de-al dracului! Unii lupta cu boli, altii muncesc de doua ori mai mult decat cel mai exploatat multinational din Bucuresti. Insa fiecare are de undeva - si aceasta e prima calitate comuna campionilor - capacitatea sa nu se opreasca atunci cand disconfortul devine "insuportabil" si sa lucreze in regim de disconfort pentru perioade lungi de timp. Cum? Asta se invata de la parinti, de la profesori, de la prieteni (daca stii sa-i alegi) si de la antrenori scumpi daca primele lectii n-au avut loc.
Cum se numeste primul simptom al instalarii disconfortului? Plictiseala. "M-am plictisit!" "Am jucat o vreme, apoi m-am plictisit" - ce inocent suna! Cine n-are voie sa se plictiseasca putin? Ce naiba, avem si noi nevoie de putina odihna, de putin repaos! Da, de ce nu? - nu toata lumea poate ajunge in varf!
Toleranta mare la disconfort te ajuta sa traiesti normal in situatii limita: sa franezi cel mai aproape de curba la raliuri, sa pretinzi echitate maxim posibila de la mainile jucate chiar daca asta iti tensioneaza peste limita ta de confort sesiunile, sa joci obosit de drumurile fara sfarsit dar si perfect concentrat la turneul live unde ai ajuns pe fuga in ultima clipa si deja cu gandul la urmatorul avion, sa inveti in timp ce altii se relaxeaza si mai ales sa-ti placa la nebunie spoturile dificile. Toate acestea nu sunt descrieri virtuale asezate mestesugit intr-un text motivational, ci fapte despre care am aflat concret in discutiile de la podcast de la invitatii de succes. sa faci acea ultima flotare ce te va intari mai mult decat toate cele de dinainte.
As fi putut numi aceasta prima calitate mai simplu, dar mai confuz, pasiune...
1. am scris neintarziat cat de mult am apucat astazi din tema pe care imi propusesem sa o abordez. Deci postul este un preambul pentru o urmatoare adaugire, insa...
2. ... renunt la premiul de prim post al threadului oferit de PS, il las pentru urmatorii, si...
3. imi cer scuze pentru intarziere!
Inca o observatie: tema postului de fata am stabilit-o cu Mehigh inainte ca el sa defineasca titlul sectiunii, postul meu nu este de strategie si nici nu subliniaza o tendinta ci descrie o suma de calitati comune jucatorilor de poker de succes.
Sper ca postul meu, chiar si in forma asta neterminata, va raspunde unor intrebari si va ajuta. Discutia oricum este deschisa, si poate faptul ca postul nu e terminat e mai mult decat o intamplare... ca sa nu zic ca si comentariile ce vor aduce plus discutiei vor fi premiate cu bani si carti.
M-am hotarat sa accept sa postez primul pentru ca vreau, prin postul meu, sa dau de fapt voce aici tuturor celor pe care i-am cunoscut si descusut la podcast: jucatorii români de poker de succes... români si nu numai, deoarece am avut aici sau pe PokerStatic pe unii din cei mai mari jucatori ai lumii dispusi sa raspunda - GRATUIT!!! - oricaror intrebari mi-ar fi putut trece prin cap.
Ce altceva si-ar mai putea dori cineva care vrea sa stie totul despre poker? Din punctul asta de vedere eu sunt una din cele mai rasfatate persoane de pe planeta. Am vorbit ore in sir cu role models din poker - just like that! Daca as fi absorbit macar jumatate din tot ce-am primit, acum as rupe mize la care acum abia de inteleg ce se intampla.
Dar nu lenea sau prostia mea sunt tema postului, ci exact opusul lor: calitatile comune ale profesionistilor de succes pe care i-am cunoscut - asa cum le-am perceput eu.
Aceste calitati comune nu sunt foarte vizibile "in sine" deoarece ele sunt grefate pe forma concreta, pe firea si backgroundul jucatorului de succes. Si de aceea, punem adesea etichete pozitive pe un idol anume doar pe baza faptului ca el intrupeaza opusul leakului nostru esential. Ne place Isildur pentru ca e hiperagresiv, ne place Galfond pentru ca este cel mai inteligent (in sensul cel mai literal), ne place Nanonoko pentru ca este cel mai harnic, ne place Liviu pentru ca este superadaptabil sau Elky pentru ca e cel mai "gamer" - oricare din ei semnifica o reteta a succesului - incompleta insa! Daca idolul meu este jucator de succes, trebuie ca ascunde mai multe calitati decat ii percep eu - din directia si unghiul unui singur fan.
Ce se intampla insa cand eu ca partener de interviu sunt pus sa stau in scaunul fanului de peste 50 de ori consecutiv, in fata a tot atatia jucatori de poker de succes? Vizorul meu incepe curand sa perceapa constantele - calitatile ce ii leaga pe ei si sunt rare intre pesti (caci aceasta arie ne este accesibila tuturor din belsug ca termen de comparatie, slava Domnului!) De aceea consider pozitia mea ca pe un privilegiu pe care vreau sa-l impartasesc tuturor. Desigur, unii din voi sunteti la curent cu toate profilele de mari jucatori, sunteti abonati peste tot si aveti acces la - si chiar accesati - cel putin aceeasi cantitate de informatie la care am avut eu acces cand m-am pregatit pentru interviuri. Insa multi - chiar dintre grinderi - au ales sa sacrifice din acest tip de - sa-i zic - 'cunoastere paradigmatica' pentru a petrece mai mult timp la mese. Pentru ei incerc aici sa insir si descriu cum vad eu calitatile care, intrunite in numar cat mai mare, construiesc un jucator de poker de succes (indiferent de miza, de forma sau de tipul de joc):
1. As incepe cu ceea ce eu as numi "toleranta mare la disconfort". Cine nu se impaca rezonabil cu disconfortul, cine nu-l accepta - si deseori succesul vine la pachet cu disconfortul - sa nu joace poker profesionist. Talentul si pasiunea sunt cele mai bune anestezice impotriva disconfortului, insa intr-o cariera profesionista multe prapastii de blazare sunt trecute pe ingustele punti suspendate ale purei rezistente mentale in fata oboselii. Am prieteni obositi. Unii grinduiesc in fielduri din ce in ce mai grele si nu gasesc timp si pasiune sa se upgradeze permanent pentru a-si alunga definitiv angoasele financiare; altii traverseaza continentul din hotel in hotel de multe ori pe an si sub permanenta amenintare a ceea ce as numi "blestemului turistic al campionului": cu cat ajungi mai deep in turnee, cu atat te relaxezi mai putin - si in cele mai frumoase statiuni, de-al dracului! Unii lupta cu boli, altii muncesc de doua ori mai mult decat cel mai exploatat multinational din Bucuresti. Insa fiecare are de undeva - si aceasta e prima calitate comuna campionilor - capacitatea sa nu se opreasca atunci cand disconfortul devine "insuportabil" si sa lucreze in regim de disconfort pentru perioade lungi de timp. Cum? Asta se invata de la parinti, de la profesori, de la prieteni (daca stii sa-i alegi) si de la antrenori scumpi daca primele lectii n-au avut loc.
Cum se numeste primul simptom al instalarii disconfortului? Plictiseala. "M-am plictisit!" "Am jucat o vreme, apoi m-am plictisit" - ce inocent suna! Cine n-are voie sa se plictiseasca putin? Ce naiba, avem si noi nevoie de putina odihna, de putin repaos! Da, de ce nu? - nu toata lumea poate ajunge in varf!
Toleranta mare la disconfort te ajuta sa traiesti normal in situatii limita: sa franezi cel mai aproape de curba la raliuri, sa pretinzi echitate maxim posibila de la mainile jucate chiar daca asta iti tensioneaza peste limita ta de confort sesiunile, sa joci obosit de drumurile fara sfarsit dar si perfect concentrat la turneul live unde ai ajuns pe fuga in ultima clipa si deja cu gandul la urmatorul avion, sa inveti in timp ce altii se relaxeaza si mai ales sa-ti placa la nebunie spoturile dificile. Toate acestea nu sunt descrieri virtuale asezate mestesugit intr-un text motivational, ci fapte despre care am aflat concret in discutiile de la podcast de la invitatii de succes. sa faci acea ultima flotare ce te va intari mai mult decat toate cele de dinainte.
As fi putut numi aceasta prima calitate mai simplu, dar mai confuz, pasiune...
Comment