Religie, credinta, ateism

[aaarrrrr]

- Iar punctul 3 e, din start, cel mult un joc de imaginatie. nu ai cum sa formulezi o propozitie de genul asta cu concepte foarte vagi - metafore ca liberul arbitru - pentru ca nu pot fi infirmate, verificate; libertatea sau predestinarea nu sunt concepte clare cu care sa operezi: exista predeterminari genetice, culturale etc si exista libertate relativa, sanse, hazard, aici, eventual, stiinta poate explica pe mici bucatele; si in nici un caz niste speculatii teoretice nu duc undeva

- Lui kant ii lipseau o gramada de instrumente. Darwin ca sa descopere ceva a traversat oceanele, kant a stat inchis in casa si in satul lui si a incercat sa vada pana unde poate ajunge mintea intorcand pe toate partile teorii speculative. Un exercitiu si un model interesant.

- Da, nu avem cum sa cunoastem ce a fost inainte de big bang dar nu pt ca atunci a aparut lumina care ne face sa vedem ci pt ca am evoluat si ne am adaptat creierele in universul asta in savana. Sansa face ca adaptarile astea sa poata fi utilizate si la intelegerea unei parti a cosmosului. Treptata si foarte lenta, dar fara o bariera clara si fixa ca big bangul. (sau ca oceanele in trecutul nu atat de indepartat)

- Daca ce zici tu hedonisst in prima parte poate fi discutat,in schimb concluzia Asa trebuie inteles Dumnezeu, ca un parinte atotputernic si atotstiutor, care a creat lumea dar e in afara ei, dar care nu poate interveni in ea decat prin intermediul regulilor create de el. nu are sens, nu are nici implicatie logica sau teoretica

daca trag o concluzie ca asta, imi neg ratiunea pe care "mi a dat o dumnezeu"

[hedonisst]

interesant.
la 200 si ceva de ani dupa Kant(pe care nu l-as lua drept reper absolut al filosofiei,dar asta este alta discutie) merg si cateva completari ale antinomiilor sale.
deci:
2)la punctul acesta mi se pare prost enuntul.da,exista un inceput al universului si da,este infinit.fizica sustine cu argumente teoria big bang-ului,incepand cu radiatia de fond si terminand cu teoria relativitatii.unificarea mecanicii cuantice cu relativitatea,indiferent ca se va face sub forma teoriei stringurilor sau a altei teorii cuantice a gravitatiei, va oferi suportul teoretic si pentru a descrie fizica singularitatii ce a stat la baza big bangului.despre universul infinit...atata timp cat spatiul a fost creat(spatiul-timp de fapt) si se extinde accelerat,da este infinit.
4)aici nu e loc de antinomii.orice student de anul 1 la fizica iti arata modelul standard.particulele elementare si bosonii,intermediarii celor 4 forte,sunt acolo,negru pe alb.
3)predestinarea cauzala intra in contradictie profunda cu principiile de baza ale mecanicii cuantice.este cam complicat de explicat aici,dar se bate cap in cap cu o teorie demonstrata cu argumente solide.
sper ca nu consideri o blasfemie ca l-am completat pe Kant.

-Trebuie tinut cont ca Kant nu il avea decat pe newton ca exemplu, cand spatiul era absolut, ca o bula infinita in care universul exista. Pt ei spatiul nu se termina odata cu cea mai marginala galaxie, imensitatea intunecata de dincolo era tot spatiu. Intuitiv asa percepem spatiul, si nici o terorie despre big bang nu poate sa iti ia aceasta intuitie. Stephen hawking mi se pare ca a sustinut ca a demontat una dintre antinomiile kantiene cu ajutorul teoriei bingbangului, insa mi-e teama ca nu se poate demonta astfel o antinomie. Oamenii se nasc cu intuitia spatiului si a timpului si doar din cauza asta putem sa ne imaginam ca unviersul este ca un balon ca se expandeaza si revine la punctul initial la infinit. Asta tine de intuitia matematica a infinitului care nu are nici o legatura cu teoria reala a spatiului si timpului. Bing bangul nu ne opreste sa vedem bing bangul doar ca un punct pe axa infinita a timpului sau universul nostru ca o bula de sapun in infinitatea intunecata a spatiului.
-Eu nu cred ca antinomiile pot fi negate in niciun fel nici cu descoperirile din fizica quantica. Inteleg de ce legatura cauzala se pierde la nivel quantic, deoarece pt a avea o legatura de cauzalitate intre doua evenimente, trebuie sa fie posibila predictia ca efectul se va produce cu certitudine, insa la nivel quantic e vorba foarte mult de probabilitate. Adica daca exista o plaja mare de evenimente posibile nu mai este posibila predictia si de aceea cade cauzalitatea, dar asta tine mai mult de limita cunoasterii noastre, o limita a aparatelor de masura. Postfactum putem sa ne inchipuim ca evenimentul trebuia sa se imntample chiar daca noi nu putem sa il prezicem, intuitia noastra ne da voie sa facem asta.
-La partea cu particulele elementare cred ca nu m-am facut inteles. Nu este vorba de particulele elementare ale fizicii, e vorba tot de o intuitie matematica a descompunerii spatiului la infinit. Pot sa descopere ei ce vor, bozoni, quarci sau neutrino, ca noi tot ne putem inchipui chestii si mai mici.


Ps mi se pare ca nu ai cum sa nu il iei pe Kant ca reper al filosofiei chiar daca optiunile tale subiective difera (istoria filosofiei e ca o axa pe care asezi cateva nume mari ca pe niste puncte, poate tu consideri ca unele puncte sunt mai mari ca altele, insa nu ai cum sa nu il pui pe Kant pe acea axa)

---------- Post added at 03:34 PM ---------- Previous post was at 03:17 PM ----------

- Iar punctul 3 e, din start, cel mult un joc de imaginatie. nu ai cum sa formulezi o propozitie de genul asta cu concepte foarte vagi - metafore ca liberul arbitru - pentru ca nu pot fi infirmate, verificate; libertatea sau predestinarea nu sunt concepte clare cu care sa operezi: exista predeterminari genetice, culturale etc si exista libertate relativa, sanse, hazard, aici, eventual, stiinta poate explica pe mici bucatele; si in nici un caz niste speculatii teoretice nu duc undeva

- Lui kant ii lipseau o gramada de instrumente. Darwin ca sa descopere ceva a traversat oceanele, kant a stat inchis in casa si in satul lui si a incercat sa vada pana unde poate ajunge mintea intorcand pe toate partile teorii speculative. Un exercitiu si un model interesant.

- Da, nu avem cum sa cunoastem ce a fost inainte de big bang dar nu pt ca atunci a aparut lumina care ne face sa vedem ci pt ca am evoluat si ne am adaptat creierele in universul asta in savana. Sansa face ca adaptarile astea sa poata fi utilizate si la intelegerea unei parti a cosmosului. Treptata si foarte lenta, dar fara o bariera clara si fixa ca big bangul. (sau ca oceanele in trecutul nu atat de indepartat)

- Daca ce zici tu hedonisst in prima parte poate fi discutat,in schimb concluzia Asa trebuie inteles Dumnezeu, ca un parinte atotputernic si atotstiutor, care a creat lumea dar e in afara ei, dar care nu poate interveni in ea decat prin intermediul regulilor create de el. nu are sens, nu are nici implicatie logica sau teoretica

daca trag o concluzie ca asta, imi neg ratiunea pe care "mi a dat o dumnezeu"

- exact despre asta e vorba, anume ca antinomiile nu pot fi infirmate, sunt feluri diferite de a concepe lumea si nimic despre lumea nu poate sa incline in vreun fel balanta
- nu stiu ce lagatura vezi tu intre darwin si kant, unul era om de stiinta altul filosof, kant nu avea nevoie sa traverseze oceanul ca sa se gandeasca la lume ca intreg
-iarasi se rupe undeva fraza, treci de la bing bang la teoria evoulutiei si nu vad legatura. nu avem cum sa avem informatii de dinainte de bigbang pt ca nu exista informatii, iformatia a aparut odata cu bigbangul, sau bine poti spune ca iformatia a aparut odata cu subiectul cunoscator, ca in lipsa unei fiinte care sa aibe constiinta lumina nu devine informatie
-ratiunea pe care ti-a dat-o dumnezeu lasa loc pt a il concepe pe dumnezeu, dar conceptul este transcendental si asta ar trebui sa ti-o spuna ratiunea. te-am cam pierdut la fraza asta: "nu are sens, nu are implicatie logica nici teoretica".

[obs]

[hedonisst]

-Hello mister, can you say who do you think the grestest philosoph of all time is?
-Sorry, i kant

[bullversat]

@hedonist

in primul rand vreau sa-ti spun ca nu ne tragem din maimute, dar te poti astepta ca o persoana care crede ca religia si stiinta nu se contrazic si ca exista o cale de mijloc, sa faca o asemenea greseala. sunt curios cum poti fi de acord cu toate teoriile stiintifice si sa fii adept al creationismului iar in acelasi timp sa te consideri o fiinta rationala. i'm just tired of this bullshit that religion and science can live together... guess what... they can't!

[hedonisst]

@hedonist

in primul rand vreau sa-ti spun ca nu ne tragem din maimute, dar te poti astepta ca o persoana care crede ca religia si stiinta nu se contrazic si ca exista o cale de mijloc, sa faca o asemenea greseala. sunt curios cum poti fi de acord cu toate teoriile stiintifice si sa fii adept al creationismului iar in acelasi timp sa te consideri o fiinta rationala. i'm just tired of this bullshit that religion and science can live together... guess what... they can't!

man, nu vreau sa devin agresiv, desi imi vine putin cand vad chestii de genu "dar te poti astepta ca o persoana care crede ca religia si stiinta nu se contrazic si ca exista o cale de mijloc, sa faca o asemenea greseala". nu prea stii cu ce se manaca gandirea critica si faci ceea se se cheama un sofism ad hominem, cea mai practicata metoda de argumentare in politica romaneasca. As putea zice si eu in acelasi stil ca "te poti astepta de la un prost sa faca o astfel de greseala" dar asta ar fi doar rautate. De aceea o sa incerc sa iti explic la rece ca poate ve intelege (doar daca iti doresti sa intelegi, ca daca esti orbit de dorinta ta de a demonta orice argument care nu se potriveste cu ce crezi tu atunci problema e de natura emotionala).
In primul rand, acolo era doar un exemplu de opinie superficiala a cuiva care incerca sa sustina religia, nu era opinia mea personala. Si oricum in estenta este vorba de informatie care circula liber pe internet, nu ai cum sa faci de fapt o greseala flagranta asa cum sustii tu ca as face. ma gandesc ca te referi la faptul ca oamenii si maimutele se trag din aceeasi radacina comuna, si nu cum se intelege din exempu acela ca oamenii se trag direct din maimute. Ordinea in lantul trofic nu era importanta acolo. Daca asta incercai sa zici, e adevarat, dar genul asta de corectura ar fi ca si cum si semnala faptul ca cineva a uitat sa puna o paranteza in rezolvarea corecta a unei probleme. Adica nu prea ai inteles nimic de acolo dar ai gasit tu sa pui o virgula dupa care mai faci un atac la persoana si ti se pare ca ai dat un contraargument.
Dint tot ce ai zis acolo retin ca: 1.hedonist e capabil sa faca o greseala de un anumit tip, nu stiu de care, ca e cam ambiguu acel "asemenea"; 2. ca esti o persoana curioasa; 3. ca esti o persoana care oboseste usor 4. iti plac ghicitorile. 5. esti ferm convins ca religia si stiinta nu pot trai impreuna, iar credinta ta pare, in mod paradoxal, de natura religioasa pt ca nu dai nici un argument pt asta, doar crezi cu ardoare si fanatism asta.
Ca sa iti satisfac curiozitatea: nu sunt de acord cu toate teoriile stiintifice, ar fi absurd sa faci asta pt ca sunt multe teorii care se contrazic reciproc si ar fi cam dubios sa crezi intr-o contradictie. In schimb sunt de acord de pricipiu cu ideea ca cunoasterea umana poate progresa prin intermediul teoriilor stiintifice. Nu sunt un adept al creationismului adica nu am specificat asta nicaieri. Dar am incercat sa explic cum e posibil sa fii un adept al creationismului (transcendental) fara ca asta sa implice o negare a vreunei teorii stiintifice, fie ea teoria evolutiei. Pot sa afirm cu mana pe inima ca sunt un adept al teoriei evolutiei, cred cu sfintenie in ea. Nu sunt religios absolut deloc, insa ma mai gandesc dintr-o perspectiva metafizica la dumnezeu si inteleg oarecum nevoia psihologica subiectiva a unora de comunicare religioasa. Analiza tranzactionala ne spune ca egoul fiecarui individ are 3 stari, starea de copil, de adult si de parinte. Aceste stari apartin oricarui individ indiferent de varsta, de exemplu nevoia de a fi iubiti este caracteristica starii de copil, iar impulsul de a-i proteja pe cei din jurul nostru sau a-i certa sunt caracteristice starii de parinte. Nu intru in detalii. Ideea e ca stare egoului de copil este responsabila pt comunicarea religioasa, nevoia de a avea un parinte (abstract) care sa ne ocroteasca care sa ne asculte etc etc. Aceasta comunicare subiectiva este posibila indiferent de optiunile tale asupra teoriilor stintifice. Poate trebuie sa recitesti inca o data postarile de mai sus daca tot nu ti-e clar cum. Oricum nu e vorba de o cale de mijloc, ca nu sunt 3 cai, calea stiintei, calea religei si cea de mijloc. Sunt doar doua cai, una a stiintei (care e necesara) si inca una a religiei (care e optionala).

[Al Locust]

Nu sunt religios absolut deloc, insa ma mai gandesc dintr-o perspectiva metafizica la dumnezeu si inteleg oarecum nevoia psihologica subiectiva a unora de comunicare religioasa. Analiza tranzactionala ne spune ca egoul fiecarui individ are 3 stari, starea de copil, de adult si de parinte. Aceste stari apartin oricarui individ indiferent de varsta, de exemplu nevoia de a fi iubiti este caracteristica starii de copil, iar impulsul de a-i proteja pe cei din jurul nostru sau a-i certa sunt caracteristice starii de parinte. Nu intru in detalii. Ideea e ca stare egoului de copil este responsabila pt comunicarea religioasa, nevoia de a avea un parinte (abstract) care sa ne ocroteasca care sa ne asculte etc etc. Aceasta comunicare subiectiva este posibila indiferent de optiunile tale asupra teoriilor stintifice.

Asta mi-a amintit de video-ul asta

[Are5]

@hedonist

in primul rand vreau sa-ti spun ca nu ne tragem din maimute, dar te poti astepta ca o persoana care crede ca religia si stiinta nu se contrazic si ca exista o cale de mijloc, sa faca o asemenea greseala. sunt curios cum poti fi de acord cu toate teoriile stiintifice si sa fii adept al creationismului iar in acelasi timp sa te consideri o fiinta rationala. i'm just tired of this bullshit that religion and science can live together... guess what... they can't!

pai de ce nu se poate cu amandoua? stiinta imi spune ca nici nu mi pot imagina (inca) creationismul.

[bullversat]

atunci nu mai fa greseala de a spune ca oamenii se trag din maimute. ca adept al teoriei evolutiei, am intalnit greseala asta chiar si la studentii de la biologie si m-am cam saturat de ea. din cate stiu eu, daca pui o paranteza gresita intr-o ecuatie, nu-ti mai iese rezultatul si cam asta ai facut tu acuma. poate ti se pare o greseala minora, dar sa stii ca nu e. nu, nu ma refeream la lantul trofic, ci la arborele filogenetic, care e cu totul altceva. din punctul meu de vedere, nu se poate cu amandoua deoarece religia promoveaza niste idei care din punct de vedere stiintific si rational sunt imposibile. sa luam de ex religia crestina ortodoxa care este "guvernata" de biblie si sa ne gandim ce povesti sunt scrise in biblie si daca este macar una valabila d.p.d.v. stiintific sau chiar rational. nu trebuie sa fii einstein sa-ti dai seama ca un om nu poate trai intr-un peste, ca nu a existat un potop acuma cateva mii de ani, ca nu au existat unicorni (probabil am fi gasit fosile), ca universul are o varsta de vreo 14 miliarde de ani si nu cateva mii cum spune in biblie si asa mai departe. ce rost are sa gandim pentru noi daca biblia ne ofera totul pe tava, nu? din cate stiu eu, daca sunt doua teorii care au la baza acelasi subiect si se contrazic, se accepta teoria care este sustinuta de cele mai multe si impunatoare dovezi, deci cam greu sa se ajunga in punctul in care teoriile acceptate sa se bata cap in cap. stiinta, la fel ca si religia, este un intreg in care toate domeniile conlucreaza si teoriile sunt sustinute reciproc. in caz ca se dovedeste ca ceva nu este asa cum s-a crezut pana acuma, se inlocuieste, nu ca in biblie unde ignoranta si prostia persista de mii de ani.

[andreibc]

in opinia mea mea religia se ocupa de o intrebare fundamentala si anume: Ce exista dupa moartea fizica,daca exista ceva?
si stiinta se ocupa si de acest aspect,prin studiile despre moarte.ambele au in momentul de fata raspunsuri incomplete,dar asta nu inseamna ca se exclud.
dogmele religioase sunt inventii,povesti de adormit copiii,dar nu vad cum si de ce bazele oricarei religii s-ar "certa" cu stiinta.religia iti da un set de reguli de conduita,in esenta bune(exista vreo religie care are la baza "a face rau"?),iar stiinta studiaza mecanismele lumii,pentru a le folosi spre binele omului.
tocmai aceasta lupta surda si inutila intre atei si credinciosi denota,in opinia mea,un nivel intelectual scazut.

[aaarrrrr]

- argumentare ar insemna sa-mi raspunzi cum de mie, care n am diploma in filosofie, mi se pare antinomia respectiva o intrebare prosteasca si in ce fel ti se pare tie un fel diferit de a concepe lumea - in termeni cat mai putin generali si mai pe intelesul meu

- subiectul era "lui kant ii lipseau instrumentele" si nu "kant trebuia sa traverseze oceanul" - dar oricum, aici am generalizat eu aiurea

-da, si mie mi e greu cand recitesc acum. dar legatura e aia ca probabil nu poti intelege big bangul pentru ca acesta nu are nici o legatura cu creierul, care a aparut in stransa legatura cu adaptarea la mediu.
nu ai date certe ca nu exista informatie inainte de big bang, partea cu subiectul cunoscator e iar o speculatie filosofica, informatia exista si fara o fiinta care sa aiba constiinta, fluturii de exemplu se bazeaza mult pe lumina

-posibil

de ce m-ai pierdut? spun ca nu vad o legatura intre premise si concluzia Asa trebuie inteles Dumnezeu, ca un parinte atotputernic si atotstiutor, care a creat lumea dar e in afara ei...

de ce nu altfel?

[bullversat]

in opinia mea mea religia se ocupa de o intrebare fundamentala si anume: Ce exista dupa moartea fizica,daca exista ceva?
si stiinta se ocupa si de acest aspect,prin studiile despre moarte.ambele au in momentul de fata raspunsuri incomplete,dar asta nu inseamna ca se exclud.
dogmele religioase sunt inventii,povesti de adormit copiii,dar nu vad cum si de ce bazele oricarei religii s-ar "certa" cu stiinta.religia iti da un set de reguli de conduita,in esenta bune(exista vreo religie care are la baza "a face rau"?),iar stiinta studiaza mecanismele lumii,pentru a le folosi spre binele omului.
tocmai aceasta lupta surda si inutila intre atei si credinciosi denota,in opinia mea,un nivel intelectual scazut.

blind faith, because thinking is hard

[hedonisst]

@ aaarrr
-nu am cum sa iti explic de ce ti se pare tie o intrebare prosteasca pt ca nu este vorba de o intrebare. Antinomia nu este o intrebare. Am impersia ca ai niste asteptari gresite de la aceste antinomii, iar asta inseamna ca nu ai prins rolul lor. Conceptul de liber arbitru apare cand iti pui problema necesitatii actiunilor umane. Actiunile oamenilor sunt supuse in totalitate legilor fizice, sau mai exista un factor neutru, care face ca actiunile umane sa nu fie necesare? A ave liber arbitru inseamna doar ca actiunile tale nu sunt necesare. Ce insemna o actiune libera sau ce concepte teoretice ne ajuta sa intelegem mai bine natura deciziei umane este o cu totul alta discutie.
Antinomiile nu reprezinta cunoastere sunt doar speculatii iar rolul lor e mai greu de expus fara a intra in detalii. Intentia lui kant era sa opreasca speculatiile metafizice care au pretentia de cunoastere si pt asta a creat un sistem prin care explica cum matematica si stiintele naturii reprezinta cunoastere pe cand speculatiile metafizice nu.


-poti intelege mai mutle cehstii prin "informatie". Eu vorbeam din infromatie in sensul de cunoastere. Poti cunoaste lumea doar avand informatie despre ea. Nu poti avea cunoastere despre bigbang fara sa ai pe cienva care sa cunoasca. Daca nu ai o constiinta nu poti avea cunoastere. Fluturii si copacii reactioneaza la lumina, dar ei nu cunosc universul prin asta. Nici un om nu poate avea informatii de inainte de bigbang pt ca ea nu exista atunci.


- pai nu intelegeam si nu inteleg nici acum la ce implicatie logica /teoretica te referi. Vad ca ai o idee despre ce inseamna implicatie logica, intelegi ca trebuie sa exista niste premise si o conluzie, dar eu nu vad la ce premise te referi. Oricum nu exista asemenea premise pt ca nu e vorba de o implicatie logica, ci este vorba de o definitie. Felul cum definesti un concept nu tine de nici o relatie logica ci doar de o descriere. Dumnezeu este inteles in literatura de specialitate ca o fiinta necesara, adica o fiinta care nu avea cum sa nu existe, iar fiinta necesara poate fi de doua tipuri: imanenta sau transcendenta; imanent inseamna apratinand lumii, iar transcendent este in afara ei (whatever that means, reprezentarea noastra e limitata la lume). "Fiinta" nu inseamna neaparat vietate, ci chestie care exista. Exemplu de fiinta necesara imanenta este particula elementara, adica o substanta simpla din care orice altceva este compus, care nu are cum sa nu existe pt ca orice exista este compus din acea substanta. Fiinta necesara transcendenta poate fi inteleasa ca o cauza prima. Adica tot ce se intmpla in lume e o cauza a ceva ce s-a intamplat inainte, si poti sa mergi inapoi pe linie cauzala in doua feluri: 1. la infinit 2. pana la o cauza prima initiala. In cazul 1 nu ar exista inceput al timpului, lumea exista dintotdeauna pt totdeauna. In cazul doi cauza prima este dumnezeu. Dar dumnezeu nu poate face parte din lume, pt ca atunci ar fi doar un eveniment printre alte evenimente cauzate de ceva anterior, de aceea trebuie sa fie in afara ei. Conceptul este foarte abstract si nu avem o reprezentare pt asa ceva, dar mintea umana personifica si atribuie calitati umane (parentale) insa duse la infinit, atotputernic, atotstiuutor, atotiubitor. Cand ziceam ca asa trebuie inteles vroiam sa spun ca el trebuie inteles ca o cauza prima si ca trebuie sa fie in afara lumii, iar restul e personificare (nenecesara). Personificare nu e necesara dar totusi asa se raporteaza oamenii la el pt ca numai asa pot avea o cumunicare cu el. Ma intrebi de ce nu altfel? nu stiu, dar daca vrei poti sa iti inchipui ca dumnezeu e o vaca inaripata fara prea multe puteri care nici nu stie prea multe, care e posibil sa nici nu poata distinge foarte clar intre bine si rau. Dar oamenii in general il considera o autoritate perfecta din toate punctele de vedere.

[aaarrrrr]

E clar ca nu putem sa ne contrazicem cu un rezultat cata vreme conceptele nu sunt bine definite, cum mi se pare ca se intampla pe terenul filosofiei; la fel, probabil nu se poate ajunge la concluzii certe, asa cum vroia kant (incercand de fapt sa elimine speculatiile din filosofie si ajungand la lucruri certe)
Daca am vorbi pe terenul asta ani lumina, in afara de faptul ca am deveni mai destepti din pct de vedere lingvistic (dupa ce as recupera distanta, pt ca pleci in fata), si am ajunge foarte buni avocati, tot nu am ajunge unde ajunge stiinta (iesind din cercul asta speculativ si apeland la concepte simple, definite si verificabile)

De ex pentru ca te ai indepartat in argumentatii flosofice, te mai pot contrazice doar aici Nu poti avea cunoastere despre bigbang fara sa ai pe cienva care sa cunoasca. Daca nu ai o constiinta nu poti avea cunoastere. Fluturii si copacii reactioneaza la lumina, dar ei nu cunosc universul prin asta. Nici un om nu poate avea informatii de inainte de bigbang pt ca ea nu exista atunci.
Reactia unei insecte la pozitia soarelui cand migreaza presupune inclusiv calcule matematice foarte performante, singurul lucru care lipseste e constiinta, o forma mult mai complexa, dar diferita ci o evolutie, a doua avand o raza mult mai mare si o capacitate de a se autoamplifica.
Daca nu era lumina (inainte de bigbang) nu poti avea cunoastere? Sunt o gramada de moduri de cunoastere care nu apeleaza la lumina; si constiinta e posibila fara lumina.
Nu poti exclude cu certitudine ca nu a existat nimic inainte de big bang pt ca nu exista date; oricat de improbabil, poate ca exista o succesiune de bigbang sau altceva.

Aici poate evolua cunoasterea, nu pierzand timpul si sperantele cu speculatii despre nemurirea sufletului, demontabile de orice cartulie de neurofiziologie.

[biblup]

Intrebare: D-zeu l-a creat pe om sau omul pe D-zeu?

Reformulez: Orice zeitate (din cei 10 000 sau cati zei au fost de-a lungul vremii) a creat omul sau omul a creat zeitatea respectiva?