Curiozitate

[tzompu]

Socrate Adika platon O iau si eu cu inceputu

[Donatello]

cred ca l-a si terminat..

[tzompu]

Nimik

[obs]

Acu doi prieteni,unul moare,celalalt bucuros pentru el ca s-a dus intr-un loc mai bun,dar el nu e invidios pe celalalt ca a murit si nici nu cred ca isi doreste lucru asta de ce?

Gandesti de parca supravietuitorul are viata vesnica. Cum sa fii invidios pe cea mai universala si obligatorie posesie a fiintelor vii: moartea? Cum as putea invidia pe cel care a castigat X cand am garantia ca maine voi castiga si eu exact X?
Daca as trai vesnic, as plesni de invidie pe cei care au privilegiul infinit de a muri. Stiu cum suna: paradoxal. Noi suntem magnatii metafizicului, il vom avea din plin. "Cele ascunse" ni se vor revela. Avem cel mai inalt rang din Univers: suntem MURITORI. Ce usor e sa vorbesti cu sacii in caruta!

[pokerfish]

nu chiar domnle
nu avem nici cea mai vaga idee despre ce se intampla dupa moarte,si de aceea am creat n sisteme religioase.
sincer eu consider ca una din motivatiile "marilor oameni" de a face tot ceea ce fac e frica de moarte!toate creatiile omenirii au,printre pilonii constructiei,si dorinta de a intra in posteritate.
unul din motivele existentei istoriei e si dorinta de a pastra aici intacta memoria si persoana umana.
stiu sigur ca aici nu ma insel:'omenirea nu are habar ce si daca se mai intampla ceva dupa moarte'!
dar exista in schimb anumite "linii" pe care fiinta umana le urmeaza in viata pt a se simti implinita.in functie de nivelul intelectual si bagajul genetic aceste scopuri pot fi:un bebe,un milion de euro,10 jafuri pe luna.

stiu ca exagerez,dar baba marghioala din satul pricopsiti nu este mai prejos decat mircea eliade.si ea saraca incearca sa ajunga la o oarecare pace.doar ca s-ar putea sa fie mai norocoasa decat cioran,pentru ca nu are nivelul necesar constientizarii sitautiei sale.

iar moartea altui individ e normal sa afecteze orice fiinta umana pt ca ea reprezinta o perturbare a vietii acelei fiinte.cu cat fiinta ce moare e mai apropiata cu atat viata individului e mai afectata.iar in esenta toate fiintele umane sunt egoiste,pt ca nu au decat constiinta propriei lor existente...nu stiu exact ce se petrece in cazul unor anumite afectiuni psihice.poate ca nebunii dezvolata sau intra in contact cu alte constiinte si sunt mai putin egoisti ca noi

[obs]

Deci te contrazici deci. Daca spui ca nu avem habar ce se intampla dupa moarte, pipaie afirmatia asta pe toate fetzele. Sa presupui ca moartea e o simpla disparitie inseamna sa afirmi ca ai habar ce se intampla dupa moarte. Asadar hotaraste-te: nu se intampla nimic, sau nu stim ce se intampla? E diferenta care ar putea scoate in somaj cateva sute de mii de filosofi si care ar face ca un kilometru de carti esentiale ale lumii sa trebuiasca arse, si care ar pune spiritualiceste semnul egal intre cele mai luminate minti ale speciei umane si acea baba de care spui.

Si n-am zis nimic de religie. Religia este doar un fragment, un capitol al metafizicii, adica al stiintei care se ocupa cu cele ascunse. Iar moartea e granita absoluta care ne desparte de metafizic. Au existat incercari de desfiintare a metafizicii, adica de declarare a mortii drept simpla incetare a functiilor vitale, dar nu au functionat deloc mai bine decat chiar si cea mai jalnica metafizica.

[tzompu]

Nu, eu gandesc invers,si nu dupa mentalitatea mea ci dupa mentalitatea altora ca eu fac si haz de necaz.
EU(adika altii) gandesc ca cel care a murit are viata(in ceruri) vesnica iar suprvaietuitorul cat timp traieste nu are viata vesnica,logic el nu ar trebuii sa tinda spre un tel mai bun?,o viata fara grijii fara stres,si mai presus nemuritoare?Atunci de ce lumea nu isi doreste sa moara daca dincolo e mai bine?))))
Iar daca e un pacat sa iti vrei moartea,sa te sinucizi,cum zice religia,inseamna ca religia iti interzice sa tinzi spre ceva mai bun,unde nu cred ca e bine,intr-o lume libera ca cineva sau ceva, sa-ti interzica acest drept de a duce o viata mai buna spirituala si din orice punct de vedere.(viata fiind dupa moarte dupa cum spun altii ca exista).

[DebbieDowner]

Explicatia lui Chuckila mi s-a parut cea mai realista de pana acum. Obs iar are dreptate, dar el e mai greu de disecat
Personal, consider ca intr-adevar, lacrimile varsate la inmormantarea cuiva drag sunt incarcate de cea mai pura doza de egoism. Normal ca nu ai cum sa te bucuri ca acea persoana pleaca din viata ta, asa cum nu te poti bucura atunci cand cineva drag te paraseste, chiar daca nu e vorba de o trecere "dincolo". Paradoxala e diferenta de reactii pentru mine.
Cazul 1: O iubesti. Mult. Cand ti-e lumea mai draga vine si iti spune ca vrea sa se desparta de tine.
Reactia: o sumedenie de resentimente, plecand de la scarba pana la ura in unele cazuri. Plangi, acuzi, te agiti, reprosezi. Intr-un cuvant FURIE.
Aici cred ca sunt extrem de putini oameni care raman impasibili si accepta situatia ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Cazul 2:: O iubesti. Moare cand ti-e lumea mai draga.
Reactia: Plangi...plangi pana iti seaca lacrimile.

De aici trag concluzia ca in ambele cazuri e vorba de egoism. In primul, te doare in cot de ce simte persoana raspectiva, pentru ca tie iti pasa de ceea ce simti tu pentru ea. Ce conteaza ca nu te mai vrea? O vrei tu ! Ajunge ! In cel de-al doilea plangi din motivele expuse mai sus.
De multe ori tind sa cred ca noi oamenii avem o structura atat de ciudata incat, daca ar fi sa alegem intre prima si a doua varianta, probabil ca cea mai convenabila ne-ar fi a doua. Chiar daca nu spunem asta, chiar daca e doar o farama intrinseca de gand super intim. De ce ? Pentru ca in cel de-al doilea caz ramai cu orgoliul in picioare. Deci e clar vorba de egoism.

[pokerfish]

nu m-am contrazis deloc.
am spus ca habar nu avem.presupunem,scriem,credem,cercetam.
diferenta e doar de nuanta.socrate si marghioala au semnul egal cand vine vb de cunoasterea aceea ce exista dupa moarte.si sa ma scuze orice persoana care are un pic de orgoliu dar da....la nivelul primar nu esti mai bun decat tzatza leana!
tu(obs,pokerfish,sarkozi...)doar ti-ai rafinat umanitatea si ai infrumusetat lumea care te inconjoara.dar ramai la fel de "prost" cand vine vorba de moarte.HABAR NU AI SI ITI DAI CU PAREREA
absolut tot ce se spune sunt presupuneri!
si nu am spus ca trebuie anihilati filosofii si arse cartile,ci ca frica de moarte si dorinta de a ramane in posteritate este una din bazele istoriei,politicii,filosofiei,literaturii....nu singura
stim sigur ca H+0 da H2O si putem face ceai,dar nu stim ce si daca se intampla ceva dupa moarte.
din toata gramada de teorii(filosofi) si religii exista posibilitatea ca una/unul din ele/ei sa fi nimerit exact.sau absolut toate doar zgarie suprafata,in cel mai bun caz.

si ca sa vorbesc despre mine.e f simplu.cred ca exista o forma de divinitate,pentru ca imi e prea frica sa cred ca nu mai exista nimic dupa moarte.si pt ca m-am nascut crestin si sunt in mare parte de acord cu invataturile crestine nu am de gand sa caut altceva(o fi lene,o fi frica).nu recunosc autoritatea Bisericii si nici nu respect regulile dogmatice,dar incerc sa fiu in concordanta cu partea morala a crestinismului.

[obs]

frica de moarte si dorinta de a ramane in posteritate este una din bazele istoriei,politicii,filosofiei,literaturii....

Nemurirea si gloria sunt tentante, dar tin sa-ti spun ca oamenii de spirit nu au frica de moarte si nici dorinta de a ramane in posteritate. Astea 2 motivatii sunt tot ce poate fi mai strain de mobilurile interioare ale unui om superior.
Un filosof (in sensul cel mai general al cuvantului - adica filosof, literat, artist, isihast etc etc) e manat doar de curiozitate pura si fascinatie. Mintea lui se angajeaza intr-o infruntare captivanta cu misterul lumii. Posteritatea si frica de moarte sunt vicii pe care le au falsii ganditori si falsii cautatori, cabotinii care isi fac din demersurile spirituale combustibil pentru ascensiunea sociala, personala etc.
Esti cinic.