Pt jucatorii cu vechime: cum priviti acum pokerul?

[sever]

Rog sa raspunda doar cei care joaca poker de 2.5 ani sau mai mult.

Cum priviti acum pokerul fata de inceputuri?
Vi se mai face pielea gaina cind vedeti un dvd cu WPT/WSOP (si va ginditi ca veti ajunge acolo)?
Va (mai) intereseaza gloria sau a fost mereu vorba doar de bani?
Sinteti dezamagiti ca unii dintre jucatorii pro favoriti nu sint chiar mari caractere? (Scotty Nguyen, Hellmuth s.a.)
Sau totul a ajuns asa de greu incit sinteti complesiti si e greu sa fiti motivati?

Sper sa va mai placa jocul.

Cind ma asez la o masa de live ma simt foarte ok. I still love this game.

[DantesMC]

Joc de vreo 3 ani si de vreo jumate de an tot zic ca ma apuc serios de el(luna asta -aprox. 700 euro) si tot mai serios ma gandesc sa merg la un psihoterapeut poate ma ajuta sa respect brm si ma ajuta cumva sa controlez tiltul

[touche]

1. Joc poker de o groaza de ani, dar holdem doar de cand a aparut holdem.ro ... la inceput totul mi se parea super ... eram innebunit dupa holdem, chiar daca jucam numai freeroluri (era perioada in care nu aveam net si mergeam pe la rude sau prin netcafeuri) puteam sa joc mai bine de 24 de ore incontinuu fara sa ma plictisesc. Vedeam o fata romantata a holdemului si credeam ca totul se reduce la skill si la noroc. De ex. nu vedeam absolut nici o legatura intre matematica si holdem.

Acum imi dau seama ca pokerul e un SPORT foarte greu, si trebuie foarte multa munca si disciplina ca sa ajungi in varf. Si in holdem numai daca esti sus esti cineva sau poti sa faci ceva. Privesc acu' pokerul ca un joc complex, greu dar foarte frumos.

Nu pot spune ca am fost vreodata interesat de partea materiala a jocului, dar e evident ca daca as fi un looser constant m'as fi lasat de mult de poker... asa ca adevarul este ca partea materiala conteaza si ea. Dar pot spune cu mana pe inima ca m'a interesat mai mult satisfactia, si gloria decat banii.

Nu sunt dezamagit de caracterul jucatorilor PRO, nu am asteptari de la ei asa ca nu ma pot dezamagi.

Nu ma gandesc sa ajung la WSOP pentru ca mi'am dat seama ca nivelul meu de joc este unul mediocru si fara schimbari majore (pe care nu vreau/pot sa le fac) nu o sa ajung niciodata acolo.

Am o mare problema cu motivatia. Nu reusesc sa ma mai motivez ... nivelul la care joc e prea mic ca sa ma motiveze, adversarii prea fishi iar bani sa joc mai sus nu vreau sa depun. Ma mai motiveaza cand vad cad de bine se descurca asuldetrefla, cand vad ca sever merge in tari exotice, cand indianu pleaca la WSOP sau cand katamaxul mai castiga cate un turneu, cand il vezi pe Negreanu jucand cu Dragomir si cu keke... dar imi trece repede.

Dar ... una peste alta...pot spune si eu:

I still love this game.

[SerJ]

I so fkin hate this game, nu mai am nici o placere sa joc, doar pt bani si atat, ce sa mai iubesc jocul cand aseara am fost gangbanged de toti fishii de la mese numa la 2 3 out..placerea de a juca poker a disparut demult

[iuhas]

joc de 3 ani holdem, online si nu numai...pot sa zic ca-mi place la fel de mult ca la inceput, desi abordarea si felul cum privesc jocul s-au schimbat intre timp...intotdeauna mi-a placut pokerul, dar acum pot sa spun ca ma pasioneaza, iubesc jocul si mi-ar fi foarte greu sa traiesc fara poker...pasiunea s-a nascut destul de repede, din momentul in care am descoperit ca e un joc de skill, nu unul de noroc....cum ma motivez ? ma motiveaza ideea ca pokerul ma poate ajuta sa fentez sistemul, ca ma poate ajuta sa imi traiesc viata asa cum vreau eu si nu cum vrea societatea, sa ma scape de restrictii si trezitul de dimineata, adica sa fiu ce-am fost odata :P (eu mor cate putin in fiecare zi cand ma duc la birou)...si asta sper sa se intample in 1-2 luni :P
ma mai motiveaza sever si ceilalti jucatori de turnee care colinda lumea...lucru pe care o sa-l incerc si eu

in concluzie:

eu+poker=love )

[Bahaus]

Joc de 2.5 ani

Vad pokerul mai profitabil decat la inceput, la inceput era doar un mod de a petrece timpul, acum e un mod de viata
Gloria nu ma intereseaza, nu sunt jucator de turnee dar nici banii nu ma intereseaza exclusiv, ma intereseaza latura sportiva, matematica si spiritul competitiv

Jocul imi place mult, nu ma vad insa facand numai asta toata viata, dar de placere voi juca mereu, la fel cum joc o partida de sah

La WPT sau WSOP nu-mi doresc neaparat sa joc, e fix ca si cum mi-as dori o excursie in Hawaii, Caraibe, imi doresc sa ma duc acolo in viata dar mai e timp destul si nu ma grabesc, la un moment dat voi ajunge si acolo, poate sa fie anul asta, poate sa fie peste 10 ani, nu stiu nici eu

[obs]

Cateva puncte:

Din pacate, ce am facut in 3 ani puteam face in 4-5 luni daca eram harnic si munceam - chestie care ramane valabila si de-acum incolo (sper sa ma fi dezbarat de tot de lene si indolenta).

Aceeasi mana o vad altfel dupa 3 ani. Cred ca daca as relua HOH3, ar fi alta carte.

Am reusit sa fiu mai antrenat de cash decat de turnee (credeam ca n-o sa reusesc asta niciodata).

Nu ma mai cred bun/talentat etc. Pe zi ce trece imi dau seama mai limpede cata dreptate avea Negreanu: "Pokerul e cea mai dificila cale de-a te imbogati".

Admir teribil pe cei care evolueaza repede si nu se multumesc cu nivelul lor prezent (spre deosebire de cei care se cred buni forever si evolueaza doar indirect, fortati de experienta si din ciocnirile intamplatoare cu teorii noi).

Am realizat ce inseamna cu adevarat inteligenta anglo-saxona. Un pokerist mediu american/englez/nordic (membru de forumuri si interesat de domeniu) are o viziune si o capacitate de a vedea esentialul, un simt al ridicolului si un discurs la obiect, un umor si o statura mentala mult peste "omologul" latin/roman/whatnot.

Pe masura ce-a trecut timpul, WSOP-ul si-a pierdut aureola dumnezeiasca si literalmente chiar nu ma mai intereseaza cine castiga ME. In general, am tendinta sa nu creditez cu valoarea cu care creditam tunarii din turnee. Un jucator anonim si solid de cash cu o rata de 5PTBB/100 la middle stakes e mult mai potrivit de model in poker imo.

Pokerul s-a schimbat, a devenit mult mai rapid, se joaca mult mai usor pentru stack, BRM nu mai e 20BI, Bhaluga theorem nu mai e valabila, drawurile sunt maini de atac.

Daniel Negreanu a ramas acelasi tip valoros si simpatic, iubit si de garda veche dar respectat si de rechinii tineri. In lumea realista si dura a pokerului, unde cel mai mic bullshit e semnalat si pedepsit si unde miturile se rastoarna in weekendul urmator, mi se pare o performanta mai mare decat sa castigi 3 WSOP ME la rand.

Intre timp, in fata ochilor mei s-a deschis o mare fereastra: boardul. Prin fereastra asta incep sa vad - inca in ceata - cartile villainului. Acum 3 ani boardul era pentru mine un grup de carti cu care incercam sa obtin o mana cu sd value.

E foarte usor si foarte riscant sa ai opinii necontestate. Intr-un mediu dinamic insa, tot ce faci sau spui e pus la grea incercare. Din fiecare discutie am invatat cate ceva, chiar daca s-a lasat cu certuri sau suparari. Cel mai important e acea cenzura interna care te indeamna sa verifici de 10 ori corectitudinea unei pozitii inainte de-a o arunca in disputa. In prima instanta conteaza ca sa nu pierzi disputa. Dar in ultima instanta - si cel mai important - conteaza in procesul tau intern de educare. Inveti sa nu iti inghiti pe nemestecate propriile idei.

Finally, imi place sa cred ca am capatat frânturi din acea siguranta la masa de joc, sentimentul ca nu ai cum sa pierzi decat daca ai ghinion (evident, selectandu-ti nivelul curent). Cred ca e cel mai dificil lucru din tot pokerul.

P.S.

Am invatat sa mint teribil de eficient si sa ma prind cand sunt mintit.

Mi-am facut prieteni noi foarte misto, pe unii chiar ii iubesc.

[maryy]

''Nothing but pain,stuck in this game,searching for fortune and fame''