Traiesc in mahala."Nu glumesc fa. Sa mor io ca asa e. **** mea".Nu e o problema limbajul. Atitudinea e deranjanta.

Aud asemenea expresii, tip de comunicare si de comportament, din ce in ce mai des in jurul meu. Ele sugereaza o criza de valori, o societate ce se defineste prin comportamente marginale. Mahalagismul in care sunt obligat sa traiesc ma sperie. Nu pentru ca mahalaua e ceva rau, ci pentru ca tot ceea ce este rau in mahala tinde sa devina cool.

Mahalaua ne invadeaza, profitand de vidul social care devine din ce in ce mai evident. Lipsa unor repere sociale, a unei clase medii solide si a unor reflexe sanatoase face loc vulgaritatii, agresivitatii si indiferentei.

Din pacate, acest gen de societate vulgaroida este expresia unor legaturi, un fel de unda de soc ce se propaga in societate si care la un moment dat ne scoate din minti. O legatura intre un adolescent ce foloseste "**** mea"ca semn de punctuatie, un Gigel care-si sufla mucii direct pe asfalt, un adult care urla la telefon, un bolnav care da spaga, un medic ce o primeste, un politician indolent, un idiot care injura pe forumuri, un sofer care blocheaza o intersectie si asa mai departe. Traind in aceasta societate ajung si eu sa fiu "legat".

Toate aceste derapaje maine vor intregi conceptul de normalitate. Cand vulgaritatea devine "normala", cand ziarele devin tabloide, cand o emisiune tv se transforma in prilej de scandal, atunci societatea isi devine propriul parazit si genereaza complicitati virale ce se transmit de la parinti la copii, de la realizator tv la telespectator, de la ziarist la cititor, de la profesor la elev. E o boala teribila care la un moment dat te va infecta.

Decat ca **** mea deci.