Simt ca ma ia cu ameteala, de la o amintire. Amintirile sunt naspa. Fac parte din mine, asa cum un mozaic este intreg prin fiecare ciob asezat cu migala si lipit cu sudoarea din momentul creatiei. Mozaicul e o opera ciudata pe care incerc sa o deslusesc. Ce era in capul meu cand am luat in mana acel ciob? Cum a influentat ansamblul? Grrrr. Cand am probleme de genu asta, rar ce-i drept, ma urc in propria-mi masina a timpului si ma regasesc cu respectivul ciob in mana, in fata deciziei, in respectivul context, si-mi judec decizia prin prisma intregului ce va fi.

Pornesc. Pam pam. Lumina puternica imi accentueaza senzatia de frig. Infofolit in sacul de dormit, ma simt amortit. Privesc ciudatenia de pe perete, un amestec de raze de soare, igrasie si frig crancen. Din pacate trebuie sa ma pun in miscare. Inainte de a ajunge la scoala e musai sa iau paine. E responsabilitatea mea. Avem dreptul la o paine, 5 persoane. Macar sa fie proaspata. Ajuns la magazinul de paine ma ia cu ameteala. 50 de persoane asteapta tacute cu cartelele in mainile inghetate. Trebuie sa fac ceva. Trebuie sa ajung la scoala. Trebuie. Privesc spre vitrina inghetata la privilegiatii ce sigur isi vor lua bucata de paine. Imi vine sa plang. Ai mei nu cred ca m-ar ierta daca-i las fara paine.Tremur de deznadejde. Nu de frig.Tremur. Dupa o ora jumatate ies cu trofeul in plasa. O paine tare, aspra pe care mama o va umezi bine si o va pune in cuptor. E singurul mod in care poti sa faci acea paine delicioasa, cu conditia sa o halesti in urmatoarele 15 minute.

Am intarziat. Nu ajung la prima ora. Imi prind colegii in pauza. Toti sunt transfigurati, surescitati. Dupa masa mergem la Cenaclu Flacara. Nu a mai fost la noi in oras dar am auzit ca e foarte tare. Sefa clasei vine sa ma dojeneasca. Mai am cateva absente si ma anunta ca situatia mea se va discuta in urmatoarea sedinta UTC. Nu o auzeam. Eram cu gandul la sanii ce i se desluseau sub pulovarul gros.

Orele se termina. Pornesc spre casa cu gandul la spectacolul ce va urma. Urc pe scarile intunecoase. Ma impiedic de ceva. O mogaldeata se ridica scancind si intra in unul din apartamente. Pe treapta pe care sezuse e o pata de sange. Urc si-i povestesc mamei mele intamplarea. Ma aseaza la masa si cu un glas trist imi explica. Mogaldeata era o vecina cu 4 copii. A ramas din nou insarcinata. Credea ca stand pe o treapta de beton, la minus 5 grade, in curu gol, poate ... .

Dar nu aveam eu timp si nici nu prea intelegeam. Eram cu gandul la marele spectacol.