Tweet
Postul asta mi-a fost inspirat de o problema pe care am pus-o in sectiunea psihologie: cum contracarez la final de turneu un agresiv care face raise dupa raise pe blinduri uriashe tocmai cand m-a prins o serie de carti slabe.
Problema pusa de mine face de fapt parte dintr-o problema mai generala a mea - si cred ca a multor altora de aici: dificultatea extrema a jocului de final de turneu.
Sper ca ceea ce voi spune va fi de folos unora - mie imi este.
Cea mai mare eroare pe care o fac este sa nu trasez o linie ferma de separatie intre jocul preflop si jocul dupa flop.
Pe scurt, cele doua etape ale unei maini: preflop si postflop necesita, pentru a fi gestionate bine, abilitati fundamental diferite. Jocul preflop e un joc cu informatie minima, jocul postflop contine deja colosal de multa informatie. O minte analitica se simte bine cand are ce analiza, de aceea se va simti in mediul ei abia dupa flop.
Jocul preflop necesita curaj, intuitie, psihologie, capacitatea de a citi semnele microscopice din comportamentul adversarilor, spirit combativ. Jocul pe carte e aproape nul. Nu-ti trebuie ani sa inveti conditiile de deschidere in functie de pozitie, calitatea si cantitatea adversarilor, etapa din turneu. In cateva zile un necunoascator al jocului se poate descurca onorabil preflop.
Jocul dupa flop cere o minte organizata bine, capacitatea de a interpreta detectivistic boardul relativ la actiunile adversarilor preflop si OOP, cere niscai matematica la botul calului - adica simpla dar foarte rapida, cere deci inteligenta si spirit analitic. Sa inveti jocul postflop iti poate lua ani multi, iar ramificatiile lui sunt atat de vaste incat iti poate lua o viata sa poti spune ca le-ai dibuit pe toate.
Cand blindurile devin extrem de mari in raport cu stackurile, jocul postflop isi pierde din importanta. Ca sa joci postflop trebuie sa ai cu ce. In general, o actiune postflop opereaza cu fractiuni rezonabile de stack, pe cand la finalul unui turneu orice bet inseamna foarte mult in raport cu propriul stack. Jocul de poker se muta in preflop, unde abilitatile unui bun analist postflop devin inutile. Pokerul se transforma intr-o batalie adesea injusta, unde castiga deseori cel mai tzacanit/tupeist/agresiv/s.a.m.d.
OK, pentru multi toate astea sunt informatii fumate, dar le-am reluat pe scurt ca sa fie concluzia mai limpede.
Una dintre cele mai mari erori ale unui jucator de turneu este sa nu-si dea seama unde se afla la un moment dat: pe teritoriul jocului postflop sau in jungla jocului preflop. Daca nu-si da seama si actioneaza ambiguu - adica aplica strategii de joc postflop in perioada de turneu dominata de preflop, sau invers - greseste si va pierde constant.
Acum: majoritatea jucatorilor pe care ii cunosc sunt orientati catre un anumit tip de joc: ori preflop, ori postflop. Primii joaca prost in primele faze de turneu, ultimii joaca prost finalurile de turneu.
Jucatorii de tip "preflop" nu sunt foarte instruiti, nu au tendinte analitice. Se bazeaza pe intuitie si pe o manuire empirica a jocului dupa flop. Au notiuni vagi de pot-odds si reactioneaza dupa cum li se pare lor cat de cat just cand e vorba sa plateasca sau sa obstructioneze un draw. Toate manevrele de mare finete de dupa flop le sunt straine teoretic - au auzit de ele dar nu-i intereseaza prea mult teoria. Nu-si pun adversarii pe rangeuri si nu joaca foarte eficient pozitia. De obicei joaca foarte decisiv dupa flop - fie ca aleg calea agresiva sau pasiva, nu sunt versatili si surprinzatori. De-abia asteapta sa creasca blindurile ca sa merite investitia in cumpararea unui flop. Sunt adeptii beturilor preflop mari, allin-ul e o arma foarte des folosita. Au o aversiune mica la risc, sunt mai gambleri si de obicei ies devreme sau ajung departe. De aici se extrag maniacii, gamblerii, jucatorii LAP si, in ipostaza buna a categoriei, cei s-LAA sau LAA.
Jucatorii de tip postflop citesc mult, analizeaza, calculeaza. Nu-si asuma riscuri inutile, gandesc pe termen lung, in termeni de EV. Din pacate exagereaza, fac double-thinking si adesea supraevalueaza receptivitatea adversarilor la manevrele lor subtile. Joaca cu un intreg arsenal de florete si cutitashe fine, joaca exagerat pozitia si fac din matematica jocului reperul esential dupa care isi ghideaza actiunile. Aparitia flopului pe masa de joc e un moment de sarbatoare, nu de incordare si stress ca in cazul jucatorilor "preflop".
Fiecare din cele doua categorii are momentul ei de glorie, cand domina jocul, cand se simte bine la masa. Finalul de turneu incepe in momentul in care castelele de chipsuri incep sa se darame si sa apara in alta parte sub forma de mormane. Cateva ore de analiza si munca pe branci sunt sterpelite de un pradator care apare, pune pe masa un K9, ii intra un 9 si bate un AKs. Analistii intra in panica si incep sa caute in carti motive rationale sa intre la flop. Cartile nu le ofera cel mai des asa ceva si sunt nevoiti sa accepte, intr-un final, infruntari preflop decisive, adica tot ce cred ei ca e mai barbar in poker.
Un jucator de poker complet trebuie sa stie sa observe care este momentul cand e cazul sa spuna adio ratiunii si analizei si sa puna mana pe ciomag. Nu este usor sa renunti la ani de studiu tocmai acum, cand esti atat de aproape de masa finala sau de locul 1, dar este strict necesar. Daca insa va continua sa spere la flopuri bune, la lovituri sigure si bine orchestrate, daca va intarzia asteptandu-si adversarul sa vina pe teren propriu, va pierde incet, doborat de blinduri. Poate ca va intra adesea in bani, dar nu va da lovitura.
In compensare, ce sa zic? Gata cu rationamentele complexe, gata cu gandirea pe trei nivele; din punctul asta de vedere jocul se relaxeaza.
O intrebare fireasca poate aparea: pai si ce rost are sa muncesc atatea ore cu capul ca sa ajung intotdeauna la incaierarea aia fara noima? Raspunsul este: de-aia. Jucatorii "preflop" nu ajung des acolo. Tot skillul, toata acea enorma munca de analiza te-a adus pana aici, aici si-a facut datoria si devine in continuare o povara la care trebuie sa renunti si sa pastrezi cu tine doar cateva unelte teoretice mici si sanatoase, curaj si atentie mare la masa si la jucatori - mai ales la jucatori.
In concluzie, este esential sa decizi care este momentul cand trebuie sa renunti la jocul "postflop" si sa adopti regulile jocului "preflop". In functie de turneu, momentele difera. La cele turbo apare mult mai devreme, la deep-stackuri mult mai tarziu. Momentul difera si in functie de jucatori, se stilurile meselor. Manevrele kamikadze pot incepe la un M mediu de 15 sau de 7. Ba mai mult, si momentul ITM declanseaza o furie a jocului "preflop" dupa care treburile revin o vreme la "normal".
Neadaptarea la acest moment de rascruce din viata unui turneu e una din cele mai mari greseli in poker si se pedepseste in consecinta: poate nu devii chiar un donator, dar nici in topuri nu vei ajunge prea curand.
Problema pusa de mine face de fapt parte dintr-o problema mai generala a mea - si cred ca a multor altora de aici: dificultatea extrema a jocului de final de turneu.
Sper ca ceea ce voi spune va fi de folos unora - mie imi este.
Cea mai mare eroare pe care o fac este sa nu trasez o linie ferma de separatie intre jocul preflop si jocul dupa flop.
Pe scurt, cele doua etape ale unei maini: preflop si postflop necesita, pentru a fi gestionate bine, abilitati fundamental diferite. Jocul preflop e un joc cu informatie minima, jocul postflop contine deja colosal de multa informatie. O minte analitica se simte bine cand are ce analiza, de aceea se va simti in mediul ei abia dupa flop.
Jocul preflop necesita curaj, intuitie, psihologie, capacitatea de a citi semnele microscopice din comportamentul adversarilor, spirit combativ. Jocul pe carte e aproape nul. Nu-ti trebuie ani sa inveti conditiile de deschidere in functie de pozitie, calitatea si cantitatea adversarilor, etapa din turneu. In cateva zile un necunoascator al jocului se poate descurca onorabil preflop.
Jocul dupa flop cere o minte organizata bine, capacitatea de a interpreta detectivistic boardul relativ la actiunile adversarilor preflop si OOP, cere niscai matematica la botul calului - adica simpla dar foarte rapida, cere deci inteligenta si spirit analitic. Sa inveti jocul postflop iti poate lua ani multi, iar ramificatiile lui sunt atat de vaste incat iti poate lua o viata sa poti spune ca le-ai dibuit pe toate.
Cand blindurile devin extrem de mari in raport cu stackurile, jocul postflop isi pierde din importanta. Ca sa joci postflop trebuie sa ai cu ce. In general, o actiune postflop opereaza cu fractiuni rezonabile de stack, pe cand la finalul unui turneu orice bet inseamna foarte mult in raport cu propriul stack. Jocul de poker se muta in preflop, unde abilitatile unui bun analist postflop devin inutile. Pokerul se transforma intr-o batalie adesea injusta, unde castiga deseori cel mai tzacanit/tupeist/agresiv/s.a.m.d.
OK, pentru multi toate astea sunt informatii fumate, dar le-am reluat pe scurt ca sa fie concluzia mai limpede.
Una dintre cele mai mari erori ale unui jucator de turneu este sa nu-si dea seama unde se afla la un moment dat: pe teritoriul jocului postflop sau in jungla jocului preflop. Daca nu-si da seama si actioneaza ambiguu - adica aplica strategii de joc postflop in perioada de turneu dominata de preflop, sau invers - greseste si va pierde constant.
Acum: majoritatea jucatorilor pe care ii cunosc sunt orientati catre un anumit tip de joc: ori preflop, ori postflop. Primii joaca prost in primele faze de turneu, ultimii joaca prost finalurile de turneu.
Jucatorii de tip "preflop" nu sunt foarte instruiti, nu au tendinte analitice. Se bazeaza pe intuitie si pe o manuire empirica a jocului dupa flop. Au notiuni vagi de pot-odds si reactioneaza dupa cum li se pare lor cat de cat just cand e vorba sa plateasca sau sa obstructioneze un draw. Toate manevrele de mare finete de dupa flop le sunt straine teoretic - au auzit de ele dar nu-i intereseaza prea mult teoria. Nu-si pun adversarii pe rangeuri si nu joaca foarte eficient pozitia. De obicei joaca foarte decisiv dupa flop - fie ca aleg calea agresiva sau pasiva, nu sunt versatili si surprinzatori. De-abia asteapta sa creasca blindurile ca sa merite investitia in cumpararea unui flop. Sunt adeptii beturilor preflop mari, allin-ul e o arma foarte des folosita. Au o aversiune mica la risc, sunt mai gambleri si de obicei ies devreme sau ajung departe. De aici se extrag maniacii, gamblerii, jucatorii LAP si, in ipostaza buna a categoriei, cei s-LAA sau LAA.
Jucatorii de tip postflop citesc mult, analizeaza, calculeaza. Nu-si asuma riscuri inutile, gandesc pe termen lung, in termeni de EV. Din pacate exagereaza, fac double-thinking si adesea supraevalueaza receptivitatea adversarilor la manevrele lor subtile. Joaca cu un intreg arsenal de florete si cutitashe fine, joaca exagerat pozitia si fac din matematica jocului reperul esential dupa care isi ghideaza actiunile. Aparitia flopului pe masa de joc e un moment de sarbatoare, nu de incordare si stress ca in cazul jucatorilor "preflop".
Fiecare din cele doua categorii are momentul ei de glorie, cand domina jocul, cand se simte bine la masa. Finalul de turneu incepe in momentul in care castelele de chipsuri incep sa se darame si sa apara in alta parte sub forma de mormane. Cateva ore de analiza si munca pe branci sunt sterpelite de un pradator care apare, pune pe masa un K9, ii intra un 9 si bate un AKs. Analistii intra in panica si incep sa caute in carti motive rationale sa intre la flop. Cartile nu le ofera cel mai des asa ceva si sunt nevoiti sa accepte, intr-un final, infruntari preflop decisive, adica tot ce cred ei ca e mai barbar in poker.
Un jucator de poker complet trebuie sa stie sa observe care este momentul cand e cazul sa spuna adio ratiunii si analizei si sa puna mana pe ciomag. Nu este usor sa renunti la ani de studiu tocmai acum, cand esti atat de aproape de masa finala sau de locul 1, dar este strict necesar. Daca insa va continua sa spere la flopuri bune, la lovituri sigure si bine orchestrate, daca va intarzia asteptandu-si adversarul sa vina pe teren propriu, va pierde incet, doborat de blinduri. Poate ca va intra adesea in bani, dar nu va da lovitura.
In compensare, ce sa zic? Gata cu rationamentele complexe, gata cu gandirea pe trei nivele; din punctul asta de vedere jocul se relaxeaza.
O intrebare fireasca poate aparea: pai si ce rost are sa muncesc atatea ore cu capul ca sa ajung intotdeauna la incaierarea aia fara noima? Raspunsul este: de-aia. Jucatorii "preflop" nu ajung des acolo. Tot skillul, toata acea enorma munca de analiza te-a adus pana aici, aici si-a facut datoria si devine in continuare o povara la care trebuie sa renunti si sa pastrezi cu tine doar cateva unelte teoretice mici si sanatoase, curaj si atentie mare la masa si la jucatori - mai ales la jucatori.
In concluzie, este esential sa decizi care este momentul cand trebuie sa renunti la jocul "postflop" si sa adopti regulile jocului "preflop". In functie de turneu, momentele difera. La cele turbo apare mult mai devreme, la deep-stackuri mult mai tarziu. Momentul difera si in functie de jucatori, se stilurile meselor. Manevrele kamikadze pot incepe la un M mediu de 15 sau de 7. Ba mai mult, si momentul ITM declanseaza o furie a jocului "preflop" dupa care treburile revin o vreme la "normal".
Neadaptarea la acest moment de rascruce din viata unui turneu e una din cele mai mari greseli in poker si se pedepseste in consecinta: poate nu devii chiar un donator, dar nici in topuri nu vei ajunge prea curand.
Comment