Tweet
Hmmm... Din seria insomnii si pentru ca fun stuff. Am scris ceva si am zis sa il sharuiesc p'aici... O fi bine, o fi rau... Nu stiu. Tin totusi neaparat sa fac un disclaimer:sper sa fie o lectura placuta si atat, nu este nimic personal si trebuie luat ca atare and please no trolling. Multumesc. Enjoy:
" GandaciOI " by phpalpha
Cum te simti cand totul se schimba in jurul tau, inclusiv tu, si nu realizezi toate astea? Cum te simti cand trece pe langa tine... si esti prea orbit de viitor, astfel incat uiti cat de frumos e prezentul, eclipsat de trecut? Cand te ingropi in ceva si ai uitat scopul? Cum te simti?
Te simti pierdut, simti ca esti pe un drum, dar nu simti calatoria, nu te bucuri nici de frumosul, nici de uratul ei. Vezi lumina, dar nu vezi soarele, supravietuiesti de la o zi la alta, dar nu simti viata. Esti trait si nu traiesti.
Unul dintre cele mai odioase, scarboase si teribile lucruri in societatea umana moderna este creatura numita " pentru ca asa face/vrea toata lumea ". Aceasta creatura ( cine a inventat conceptul de majoritate este exemplarul de dobitoc original al acestei specii mirifice ) are un complex arbore genealogic din care mai fac parte specii precum: " pentru ca asa e bine ", " e pacat sa ... afirmativ/ negativ " si multe altele, toate dintre ele facand ceea ce am descris la inceput, o mare parte din ele, fiind atat de anesteziate de falsa esenta indusa, nu simt nimic real, nu gandesc si nu faptuiesc nimic real pe parcursul intregii lor existente. Cine stabileste binele si pacatul? De ce am lua in seama toate aceste notiuni? Cand totul in universul asta e absolut relativ si subiectiv, in realitatea curenta insa, totul este indus. Discutabil mon cher and mon cherry, discutabil... La bulivar birjar, la bulivar...
La bulivar, putem admira fauna societatii minunate in toata splendoarea sa atroce.
Cel mai trist dintre verisorii animalutului mai sus mentionat si in care ne regasim cu totii, mai mult sau mai putin, este cel care simte in adancul sau ca ceea ce se intampla in jur nu e bine, ca nu e deloc conform cu ceea ce vrea el si ce simte ca ar fi bine, atat pentru el, cat si pentru cei dragi lui, si totusi, se conformeaza si ajunge sa traiasca minciuna din cursa sobolanului ca pe o realitate, pe care el insusi o vede ca fiind veridica, neavand stapanirea si puterea sa se impotriveasca curentului. Adaptarea la o lume bolnava, nu este un gest sau o dovada de sanatate mentala. Asa ca animalutul asta ( poreclit gandacul de bucatarie ), impreuna cu verisorii, fratii, intreg arborele lui genealogic formeaza " lumea ".
Concluzia pentru mine nu este una prea filosofica, epocala sau minunata, ci... Bag p#*! In lume si v'o fac cadou, vorba poetului.
Somn usor in continuare gandaciOILOR.
Ps: daca toata viata o sa minti, o sa ii minti atat pe cei din jur, cat si pe tine, vei trai intr'o prefacatorie totala, fugind de adevarata ta esenta, caci toti o facem atat de bine cu mastile adanc cusute de fetele noastre zi de zi, alergand maratoane intregi pline de fapte si cuvinte fara rost, cum reusesti la final sa distingi realul de fictiune?
" GandaciOI " by phpalpha
Cum te simti cand totul se schimba in jurul tau, inclusiv tu, si nu realizezi toate astea? Cum te simti cand trece pe langa tine... si esti prea orbit de viitor, astfel incat uiti cat de frumos e prezentul, eclipsat de trecut? Cand te ingropi in ceva si ai uitat scopul? Cum te simti?
Te simti pierdut, simti ca esti pe un drum, dar nu simti calatoria, nu te bucuri nici de frumosul, nici de uratul ei. Vezi lumina, dar nu vezi soarele, supravietuiesti de la o zi la alta, dar nu simti viata. Esti trait si nu traiesti.
Unul dintre cele mai odioase, scarboase si teribile lucruri in societatea umana moderna este creatura numita " pentru ca asa face/vrea toata lumea ". Aceasta creatura ( cine a inventat conceptul de majoritate este exemplarul de dobitoc original al acestei specii mirifice ) are un complex arbore genealogic din care mai fac parte specii precum: " pentru ca asa e bine ", " e pacat sa ... afirmativ/ negativ " si multe altele, toate dintre ele facand ceea ce am descris la inceput, o mare parte din ele, fiind atat de anesteziate de falsa esenta indusa, nu simt nimic real, nu gandesc si nu faptuiesc nimic real pe parcursul intregii lor existente. Cine stabileste binele si pacatul? De ce am lua in seama toate aceste notiuni? Cand totul in universul asta e absolut relativ si subiectiv, in realitatea curenta insa, totul este indus. Discutabil mon cher and mon cherry, discutabil... La bulivar birjar, la bulivar...
La bulivar, putem admira fauna societatii minunate in toata splendoarea sa atroce.
Cel mai trist dintre verisorii animalutului mai sus mentionat si in care ne regasim cu totii, mai mult sau mai putin, este cel care simte in adancul sau ca ceea ce se intampla in jur nu e bine, ca nu e deloc conform cu ceea ce vrea el si ce simte ca ar fi bine, atat pentru el, cat si pentru cei dragi lui, si totusi, se conformeaza si ajunge sa traiasca minciuna din cursa sobolanului ca pe o realitate, pe care el insusi o vede ca fiind veridica, neavand stapanirea si puterea sa se impotriveasca curentului. Adaptarea la o lume bolnava, nu este un gest sau o dovada de sanatate mentala. Asa ca animalutul asta ( poreclit gandacul de bucatarie ), impreuna cu verisorii, fratii, intreg arborele lui genealogic formeaza " lumea ".
Concluzia pentru mine nu este una prea filosofica, epocala sau minunata, ci... Bag p#*! In lume si v'o fac cadou, vorba poetului.
Somn usor in continuare gandaciOILOR.
Ps: daca toata viata o sa minti, o sa ii minti atat pe cei din jur, cat si pe tine, vei trai intr'o prefacatorie totala, fugind de adevarata ta esenta, caci toti o facem atat de bine cu mastile adanc cusute de fetele noastre zi de zi, alergand maratoane intregi pline de fapte si cuvinte fara rost, cum reusesti la final sa distingi realul de fictiune?
.
Comment