Tweet
Da' poate nu i'o intrat cartea
Poveste despre poker by PhpAlpha
Cine sunt eu?
Un copil batran in varsta de 22 de ani, nascut si crescut in Bucuresti, ce a incercat sa faca din poker o profesie.
Ce vreau eu?
Vreau sa fiu sincer cu mine si vreau ca prin acest " articol " sa ii ajut si pe ceilalti " eu " ce sigur exista si citesc aceste randuri.
Ce este pokerul ? ( in viziunea mea personala )
Este o forma de gambling, da dependenta, creaza si sfarama vise pentru jucatorii irationali condusi de sentimente. Este un joc de skill, in care doar EVul conteaza si nu + sau - din cashier de la sfarsitul fiecarei sesiuni.
Ce m'a invatat pokerul ?
Pokerul te invata viata, it's a life game, joci impotriva oamenilor, nu impotriva casei, norocul pe termen scurt iti poate distruge skillul, psihicul, starea de spirit pasagera, te invata viata, asa cum este ea, te invata ca este posibil ca desi faci toate miscarile corecte, iei toate deciziile optime, GTO, intr'un final daca nu ai sesizat toate portitele, daca ai lasat toate trenurile sa plece din gara si ai ramas pe peronul rece si gol nehotarat si nedumerit si nu ai alergat cu toata dorinta dupa ultimul tren, daca nu ai avut disciplina sa spui nu si perechea de cojones din saculet sa sti disciplinat cand trebuie sa spui da, atunci rezultatul nu va fi niciodata acela pe care ti'l doreai.
Trecut.
Imi aduc aminte cu mare placere de diminetile insorite de vara cand aveam vreo 16,17,18 ( nu stiu daca are vreo importanta ), cand o data cu ballul de cereale cu lapte savuram pe nerasuflate sezoane intregi din high stakes poker, poker after dark, EPT sau WSOP, inainte de a ma pune sa joc freerollurile in care locul 1 era 20$. Imi aduc aminte cum desi jucam pentru centi, visam ca intr'o zi sa ajung sa joc acolo, cu ei, cu the greatest. Da, marketingul pentru pesti a functionat excelent la mine, efectul moneymaker si WPT a fost resimtit, chiar daca nu stiam la vremea aia ce inseamna asta.
Imi placea sa joc ore in sir, instinctiv, sa joc doar din pura placere de a juca, de a incerca sa gasesc noi moduri de a stoarce jetoane de la adversari.
Visam, cand depuneam cate 10$ pe stars sau party sa ajung sa fac 100$ din ei sa pot sa imi asigur drumul pana la mare alaturi de prieteni, sa merg la sunwaves sau alte prostii.
Ajungem la vremea cand mai citisem una alta despre poker, mai vazusem unul doua videouri si jucam cu tot bankrollul pe masa cash, FR, la NL50 euro si NL100 euro. Era tot pentru fun.
Vine si efectul meu de moneymaker. Fiind foarte bun prieten din copilarie cu un vecin obsedat de jocul WOW si gamer inrait, ce avea un singur scop, sa fie pe locul 1 player vs player pe cel mai mare server pirat din lume, lucrul pe care l'a si reusit, i'am recomandat sa joace poker, eu facand 100, 200 de $ profit in momentul in care ii povesteam. I'am spus inca de la inceput ca la felul sau de a fi, va face multi $ din asta. Asa ca dupa cateva luni de joc, timp in care am schimbat stakeuri de 5$ intre noi, moneymakerul autohton s'a pus serios pe treaba si a inceput sa faca bani seriosi din asta. Vazand ca se poate mai mult decat un simplu hobby, am inceput sa imi dedic si eu mult timp studiului si jocului incercand sa fac din treaba asta un job. La momentul respectiv, visul meu era unul singur, sa le pot oferi si eu ajutor parintilor mei din punct de vedere financiar, sa le pot achita creditele la banci si sa ii pot pur si simplu vedea ca grija banilor de maine nu mai este o problema urgenta, ci cu putin noroc una indepartata, ba chiar uitata. Pentru a nu fi acuzat de ipocrizie, recunosc ca vroiam sa imi cumpar si diverse prostii si sa imi ridic standardul de viata.
Zis si facut, m'am pus pe treaba, am inceput sa grinduiesc 2.50$ 180man turbo pe pokerstars. Am batut cu un ROI bun miza, dar din cauza lipsei de disciplina nu am urcat mizele, am retras pentru a avea maruntis de buzunar. Nereusind sa urc mizele singur, am acceptat un staking + coaching deal ce a durat 1 an, pana in momentul in care am reusit sa recuperz Make Upul, 6k$, cand am reusit sa ies pe locul 2 intr'un mtt.
Am ramas cu un bankroll de 5k$ din care am continuat sa joc micro, low, mid stakes mtt. Din acel bankroll, undeva prin toamna am reusit sa ma calific din 15610 oameni la PCA 2013, intrand in primii 10. La acel moment, mai aveam bankroll 3k$. Am preferat sa aman momentul cumpararii biletelor de avion, deoarece as fi fost nevoit sa raman cu un bankroll de 1k$, ceea ce insemna back to 180man turbo. Proasta decizie. Timpul a trecut, biletele de avion s'au scumpit enorm, bankrollul a ajuns la 0$, ca urmare a lipsei mele de hotarare in prima faza ( decizia optima ar fi fost sa ma asigur ca voi ajunge in Bahamas si dupa sa vad ce urmeaza ) si disciplina ( nu am scazut mizele cand a trebuit, nu am jucat mereu jocul meu A ). Toate aceste lucruri au pus presiune pe mine, faptul ca nu mai eram backed, faptul ca tot ce imi doream era sa imi pot lua bilet bucuresti nassau pentru mine si un insotitor si sa mai raman si cu roll din care sa continui sa grinduiesc, au dus la momentul asta, momentul 0$.
Prezent.
In prezent trec printr'o depresie crunta, scara mea normala de orientare in cursul vietii este zdruncinata serios. Am crezut ca voi putea sa traiesc din poker pana intr'un anumit punct in care voi capata o independenta financiara pentru a muta pokerul in background ca hobby, nu am crezut ca voi muta pokerul in background ca hobby pentru a spala pe jos la MC.
Sunt falit atat in cashierul pokerstars, cat si in viata reala. Pot spune ca pokerul nu mi'a oferit nimic mai mult decat un job normal. Nu am trait niciodata baller style, nu am castigat niciodata mai mult de un salariu normal de employat la o multinationala sau ceva, insa am trait cu nesiguranta zilei de maine.
In prezent, am probleme destul de grave cu coloana vertebrala. Am fost lovit de o masina la varsta de 15 ani in zona lombara, azvarlit la cativa metrii buni in aer. Am fost la spital, insa nu aveam nimic atunci, doar o vanataie urata rau. Totusi, dupa ani si ani, am ajuns ca dupa mai mult de 3 ore de stat in scaun la birou, sa ma ridic cu o durere groaznica si o panica ingrozitoare ca dupa o sesiune de 8 ore sa ma bag la somn, simtind furnicaturi si amorteala in picioare.
Am un stil de viata dezorganizat, dorm noapte tarziu, ma trezesc ziua tarziu, acum, fiind iarna, prind ceva de genul 3 ore de lumina. Macar din punctul asta de vedere, sunt pe acelasi fus orar cu Bahamas-ul
De'a lungul acestor ani de jucat, am avut conflicte cu oamenii din jurul meu, cu familia si prietenii mei, care nu intelegeau ce presupune aceasta activitate. Cand incheiam sesiuni ingrozitoare pe minus si era 3 dimineata si mancasem cina la birou si nu cu ai mei in bucatarie a 100a oara la rand in ultima perioada de timp, simteam un gol imens in stomac si nu de foame, ci de neputinta ca eu imi irosesc viata, ca imi supar oamenii dragi mie, pentru un a urmari naluci dintr'un scaun de birou, avand ca scop final niste banale hartii sau cifre intr'un cont bancar.
Mi'am futut sanatatea.
Mi'am futut sufletul.
De ce sufletul? Pentru ca pokerul este o iubita geloasa si posesiva, esti atat de abosrbit de intreg fenomenul, incat devine un mod de viata care te absoarbe asa cum un burete uscata absoarbe apa, nimic altceva din jur nu mai conteaza, nu mai prezinta interes si tot ce vrei sa faci este fi la mese, chiar daca nu vrei cu adevarat sa fi la mese, ce era sa faci, bagi si tu o sesiune.
Bahamas, PCA. Da, m'am calificat la PCA 2013 din 10$. Da, visul meu de pe vremea cand mancam cereale dimineata si sorbeam orice era legat de poker era sa joc un EPT sau un WSOP. Nu, nu voi pleca deoarece nu am bani. Da, ma distruge cu cat se apropie mai tare faptul ca desi am obtinut calificarea, nu mai plec. Apar la stiri, apar intr'o revista, apar pe pokerstars blog si mor de nervi, frustrare si depresie ca m'am ***** pe propriul vis. Nu, nu am obtinut nici 1$ din acest pachet, pokerstars nu ofera nimic la schimb, ori joci turneul ori pa pa pa.
Viitor.
Nu stim niciodata ce ne rezerva viitorul, insa cred ca ni'l putem desena prin ambitie, disciplina, autocontrol, gand, vorba, fapta.
In ianuarie, voi face analize si voi incerca sa imi rezolv problemele de sanatate, sa imi reglez programul de somn si toate celelalte prostii.
Eu stiu sigur ca din februarie voi face lucrul pe care il urasc din tot sufletul si pe care cineva mare il spunea asa:
" Nu este normal si nici sanatos, sa te adaptezi la o societate bolnava ". Fac 23 de ani si ma adaptez intr'un final la societate, angajandu'ma la un job normal si lasand pokerul sa fie doar un hobby.
Concluzie.
Probabil ca pokerul nu a fost pentru mine si eu nu am fost pentru poker. Un examen al maturitatii este sa recunosti cand ceva te depaseste, sa iti accepti propria mediocritate si sa iei deciziile dureroase ce trebuie luate pentru a iti continua viata intr'un ritm si mod cat mai bun.
Multa sanatate, mult respect si numai bine tuturor.
PS: mult respect si multa stima pentru realizatorii celei mai placute coloane sonore pe care poti sa o ai cand joci, respectiv iulian si george. multumesc pentru ceea ce faceti.
Comment