Tweet
Altfel spus: exista cu adevarat perioade proaste marcate de ghinioane repetate care pot dura chiar si o luna sau exista de fapt stari psihice negative, defavorabile pokerului, care pot dura chiar si o luna?
Eu nu cred in noroc sau nenoroc prelungit cu lunile.
Mi-am analizat zilele in care pretind ca am avut ghinion si am pierdut mult, in raport cu zilele bune, cand am castigat mult. Singura diferenta este ca in zilele proaste am inceput sa joc fie obosit, fie indispus fie prea cu pofta de actiune, fie cu vreun esec pe care incercam sa-l compensez la poker etc. etc. - situatii numai bune de un tilt sanatos. Ceea ce se intampla la primul bad beat banal. Apoi mi se parea ca nu am noroc, dar de fapt ma aflam intr-un tilt subtil, calm dar dezastruos. Acest tilt pe care unii il ignora si il numesc downswing se manifesta intr-una sau mai multe din formele astea:
- mi se pare ca-s prea bun dupa o perioada de succes si fiecare mana pierduta mi se pare nefireasca - chestie care ma-nerveaza;
- am citit prea multa teorie, o aplic, nu merge (cum e si firesc daca nu o digeri suficient) si incep sa ma gandesc ca n-am inteles nimic din ce-am citit sau n-am citit ce trebuie - chestie care ma-nerveaza;
- vreau sa joc poker. Nu radeti, asta nu face bine, deoarece joci prea multe maini sau le joci prea departe cand nu e cazul. Daca e sa vrei ceva, trebuie sa vrei un singur lucru: sa castigi bani si sa multumesti lui Dumnezeu ca ti-a oferit o cale atat de placuta cum e pokerul - pe care l-am baut;
- ma grabesc. Daca pierd o suma ies din grafic si mi se pare ca am sarit inapoi in timp iar jocul mi se pare un fel de reluare. Ceva, ca si cum as repara o trotineta pe marginea autostrazii. Si-atunci, ce fac? Speed-up the game, ca doar mousul e in mana mea, pot face cu el ce vreau, inclusiv call cu garbage;
- sunt deprimat din cauza ca mi s-a intamplat ceva rau, venit dinafara, deci lumea e rea, deci cei cu care joc poker sunt si ei rai, deci incearca sa ma insele, adica sa ma blufeze, deci le platesc nemernicilor. In peste 90% din cazuri ma insel cand banuiesc un bluf - chestie care ma-nerveaza;
- intru intr-un automatism, nu mai judec fiecare mana in particularitatea ei, joc ca un bot. Si pierd ca un bot, evident - chestie care ma-nerveaza.
Or mai fi, fiecare are propriii demoni de invins.
Concluzia mea este ca in poker norocul sau nenorocul nu au nici o sansa in fata abilitatii. Abilitatea de a sti probabilitatile in raport cu miza, de a alege locul si nivelul potrivit, de a intelege jocul mai presus de cartile din mana ta si de a actiona curajos in functie de toate astea. Asadar, nu cred in ghinioane care sa dureze mai mult de cateva ore - maxim.
Eu nu cred in noroc sau nenoroc prelungit cu lunile.
Mi-am analizat zilele in care pretind ca am avut ghinion si am pierdut mult, in raport cu zilele bune, cand am castigat mult. Singura diferenta este ca in zilele proaste am inceput sa joc fie obosit, fie indispus fie prea cu pofta de actiune, fie cu vreun esec pe care incercam sa-l compensez la poker etc. etc. - situatii numai bune de un tilt sanatos. Ceea ce se intampla la primul bad beat banal. Apoi mi se parea ca nu am noroc, dar de fapt ma aflam intr-un tilt subtil, calm dar dezastruos. Acest tilt pe care unii il ignora si il numesc downswing se manifesta intr-una sau mai multe din formele astea:
- mi se pare ca-s prea bun dupa o perioada de succes si fiecare mana pierduta mi se pare nefireasca - chestie care ma-nerveaza;
- am citit prea multa teorie, o aplic, nu merge (cum e si firesc daca nu o digeri suficient) si incep sa ma gandesc ca n-am inteles nimic din ce-am citit sau n-am citit ce trebuie - chestie care ma-nerveaza;
- vreau sa joc poker. Nu radeti, asta nu face bine, deoarece joci prea multe maini sau le joci prea departe cand nu e cazul. Daca e sa vrei ceva, trebuie sa vrei un singur lucru: sa castigi bani si sa multumesti lui Dumnezeu ca ti-a oferit o cale atat de placuta cum e pokerul - pe care l-am baut;
- ma grabesc. Daca pierd o suma ies din grafic si mi se pare ca am sarit inapoi in timp iar jocul mi se pare un fel de reluare. Ceva, ca si cum as repara o trotineta pe marginea autostrazii. Si-atunci, ce fac? Speed-up the game, ca doar mousul e in mana mea, pot face cu el ce vreau, inclusiv call cu garbage;
- sunt deprimat din cauza ca mi s-a intamplat ceva rau, venit dinafara, deci lumea e rea, deci cei cu care joc poker sunt si ei rai, deci incearca sa ma insele, adica sa ma blufeze, deci le platesc nemernicilor. In peste 90% din cazuri ma insel cand banuiesc un bluf - chestie care ma-nerveaza;
- intru intr-un automatism, nu mai judec fiecare mana in particularitatea ei, joc ca un bot. Si pierd ca un bot, evident - chestie care ma-nerveaza.
Or mai fi, fiecare are propriii demoni de invins.
Concluzia mea este ca in poker norocul sau nenorocul nu au nici o sansa in fata abilitatii. Abilitatea de a sti probabilitatile in raport cu miza, de a alege locul si nivelul potrivit, de a intelege jocul mai presus de cartile din mana ta si de a actiona curajos in functie de toate astea. Asadar, nu cred in ghinioane care sa dureze mai mult de cateva ore - maxim.
Comment