Stire: Stiri

In momentul in care Goldman a ajuns in echipa Pokerstars, principala sa grija era lupta pe care noua sa companie trebuia sa o poarte cu uriasul “Paradise Poker” si ca sa pui la pamant acest urias nu erau suficiente doar cateva spoturi publicitare in revista Card Player, cea mai faimoasa la acea vreme. Trebuia sa fii foarte creativ si dupa cum spune Dan, creativitatea inseamna bani.

Astfel, Dan creeaza un plan de bataie in cadrul Pokerstars, un plan de marketing care ar fi totalizat cheltuieli de aproape 600.000$ in acel an, fara sa aiba nici cea mai mica idee daca suma se potrivea cu planul financiar pe care il avea Pokerstars in acel moment sau daca mai existau alti patroni sau investitori in cadrul acestei companii exceptandu-l pe Isai Scheinberg.

Dan isi aminteste ca in timpul unor discutii cu Isai, l-a intrebat la un moment dat in mod direct pe acesta: “Aveti 600.000$ sa cheltuiti pe marketing in acest an?”. Raspunsul lui Isai a venit prompt: “Avem banii necesari, avem nevoie insa sa ne lansam corespunzator si in mod corect pe piata”, lucru care in perioada urmatoare l-a si facut.

Un moment extrem de important pentru Dan Goldman si implicit pentru Pokerstars l-a reprezentat folosirea imaginii lui Chris Moneymaker pentru atragerea de noi clienti, un tanar american de 27 de ani, cu nume parca predestinat, care in anul 2003 s-a calificat la Main Event-ul de la WSOP cu 39 de dolari in urma unui satelit organizat pe Pokerstars si a plecat acasa cu 2.500.000$ cuveniti locului 1, eveniment care ramane cunoscut sub numele de “efectul Moneymaker”. Dan avea sa isi capitalizeze atentia pe folosirea numelui lui Chris, urmand ca in perioada imediat urmatoare sa creeze un spot, in care conecta oarecum in mod neadevarat succesul lui Moneymaker de imaginea companiei, ca si cum succesul lui se datora celor de la Pokerstars. Dan crede si acum ca aceasta reclama gandita in totalitate de el a fost probabil cea mai buna pe care a realizat-o in intreaga cariera.

Goldman ia legatura cu patronii unor mari centre comerciale ori cazinouri din Los Angeles si pune reclame cu Chris Moneymaker in fata acestora pentru a atrage noi clienti pe platforma Pokerstars, actiune care costa in jur de 30.000$ pe luna.

Intr-un timp extrem de scurt aproape 200 de jucatori noi care intra pe Pokerstars recunosc ca au facut-o datorita acelor reclame, care i-a facut cu tarie sa creada si sa spere ca in viitor pot realiza si ei acelasi lucru pe care il realizase Moneymaker.

In 2005 Pokerstars ajunge unul din cele 3 branduri care domina piata de profil, celelalte doua fiind la acea vreme PartyPoker si Full Tilt si tot atunci Pokerstars avea in echipa sa deja 3 fosti campioni WSOP.  In lunile aceluiasi an, Isai ii transmite lui Goldman faptul ca a auzit ca prietena sa Sharon a jucat poker in cateva seri cu celebrul actor Ben Affleck si il roaga pe Dan sa ia legatura cu Affleck in zilele urmatoare si sa incerce aducerea acestuia in echipa Pokerstars. Affleck asculta propunerea cu interes si accepta din prima, doar ca la sfarsit ii transmite lui Goldman ca pentru imaginea sa doreste 1 milion de dolari anual, suma care intr-un final avea sa ajunga la 1.400.000$ din cauza altor pretentii exagerate ale lui Affleck. Pana la urma acesta nu ajunge in echipa, principalul motiv fiind intarzierea eliberarii unui certificat de securitate, dar si riscul de a cheltui o suma uriasa pe un nume care nu garanta in totalitate progresul companiei la nivelul dorit.

Tot in acesti ani, Pokerstars se asociaza cu mai multe branduri de succes, precum World Poker Tour sau cunoscuta televiziune americana NBC, cea care intre anii 2005 si 2011 a produs celebrul show de poker National Heads-up Poker Championship, considerat de Goldman a fi cel mai bun show din istoria transmisiilor TV.

Editia din 2006 a World Series of Poker avea sa reprezinte din nou un boom pentru Pokerstars, editie ce urma sa aduca la mese 1624 de jucatori calificati de pe internet, acestia venind in mare parte de pe Pokerstars, dar si prin competitorii Full Tilt Poker, PartyPoker si UltimateBet, cele 4 site-uri fiind “responsabile” pentru 40% din premiile acordate in acel an, adica aproximativ 32 de milioane de dolari. Tot atunci Pokerstars imparte jucatorilor calificati prin intermediul satelitilor diferite obiecte promotionale, precum tricouri de baseball, tricouri de fotbal american, sepci, tricouri de golf, chiar si casti audio, iar sigla Pokerstars trebuia sa fie imprimata cat mai vizibil atunci cand acestia erau surrprinsi la masa de camerele ESPN, televiziunea care transmitea evenimentul. Mai mult de 1400 de jucatori se calificasera de pe Pokerstars, iar cheltuielile cu aceste obiecte promotionale s-au ridicat atunci la valoarea totala de 730.000$. Spre exemplu, tricourile de hochei, create de acelasi producator care facea tricouri si pentru NHL (liga profesionista de hochei pe gheata), aveau imprimate pe spate numele jucatorilor si numarul 06, anul desfasurarii acelei editii WSOP.

Din acest moment evolutia Pokerstarsului este una exponentiala, platforma dezvoltandu-se si imbunatatindu-se de la an la an si atragand la mese un numar urias de jucatori. O echipa de oameni bine pregatiti, un soft performant, o evolutie constanta, o inspiratie si poate un noroc de a face lucrurile potrivite in momentele potrivite, au reprezentat atuurile unui brand care la ora actuala isi domina competitorii pe piata de o maniera autoritara. Totusi, omul care a dus spre succes compania si care a ridicat-o de jos ramane Dan Goldman, cel care cu ani in urma vroia sa renunte de tot la pokerul online in cazul in care ar fi pierdut si ultimii sai 8 dolari ramasi in contul online al unei platforme de poker.

    La inceputul anilor 1998, o companie micuta care se numea “Planet Poker” lansa o industrie care avea sa valoreze ulterior miliarde de dolari. Ideea era simpla, “Planet Poker” punand la dispozitie un loc de intalnire unde  jucatori din toata lumea puteau juca online unul impotriva altuia pe bani reali.

Dan Goldman, un director de marketing si totodata un jucator bun de poker, aflase despre lansarea companiei de la Rod Peate, director de vanzari la acea vreme la Hollywood Park. Rod era la randul sau un jucator mai mult decat decent, pierduse la heads-up in 1983 la World Series of Poker in fata lui Tom McEvoy si castigase o bratara in 1995 in cadrul aceleasi competitii. Intr-o zi pe la jumatatea anului 1998, Tom intra entuziasmat in cladirea Hollywood Park, fluturand bucuros un check de 400$ pe care il castigase la Planet Poker, jucand Limit Holdem la mizele 3$/6$.

Cateva zile mai tarziu, dupa ce Rod se laudase in birou in fata colegilor sai, Dan Goldman hotaraste sa depuna 100$ pe Planet Poker si sa joace prima sa mana in cadrul aceluiasi joc, Limit Holdem. Nu trec mai mult de 10 minute si Dan pierde tot bankroll-ul, ulterior fiind invadat de gandul ca in anii urmatori ar putea pierde sume uriase, incercand totodata sa isi dea seama cum fusese pacalit pentru ca era convins ca a fost furat de site. Dan, un jucator capabil, castigator aproape seara de seara la Hollywood Park , crede cu tarie ca nu era posibil sa piarda toti banii intr-un timp atat de scurt jucand mizele 3$/6$, si credea ca in acea seara jucase in fata aceluiasi adversar care era prezent la 8 computere si care astepta de fiecare data urmatorul jucator recreational pentru a-i lua banii. Acest moment aproape ca reprezentase sfarsitul carierei lui, urmand sa treaca 3 ani pana ce avea sa se incumete sa joace din nou o mana de poker online.

La inceputul anului 1999, Dan Goldman o cunoaste pe Sharon (cea care peste ani avea sa ii devina sotie) si incep o relatie la distanta care s-a derulat pe o perioada de 2 ani, acestia urmand sa faca naveta pe rand intre Redondo Beach (casa lui) si Philadelphia (casa ei). In 2001, Sharon se muta definitiv in casa lui Dan, iar acesta o invata sa joace poker, amandoi mergand in fiecare saptamana in cazinourile din Los Angeles. La scurt timp dupa, cei doi hotarasc impreuna sa mai dea o sansa pokerului online.

Prima experienta, dupa atata timp in care nu a avut tangenta cu pokerul online, nu a fost prea diferita fata de ceea ce se intamplase cu 3 ani in urma. Dan si Sharon jucau in principal pe o platforma nou deschisa, Paradise Poker, SNG-uri la mize mici de 5$ si 10$. La acea vreme amandoi aveau joburi si le era greu sa faca ambele lucruri cu succes. Ajung intr-un punct critic in care bankroll-urile lor adunate cumuleaza suma de 8$. In acel moment fac o intelegere si hotarasc ca daca vor pierde si cei 8$ care se mai aflau pe contul lui Dan intrucat Sharon ajunsese deja la 0, vor termina o data pentru totdeauna cu pokerul online.

Din fericire, din acel moment, lucrurile iau o intorsatura grozava si bankroll-ul lui Goldman incepe sa se mareasca treptat. La inceput joaca SNG-uri la cele mai mici mize existente, cele de 1$, apoi de 2$ si 5$. In decursul aceluiasi an, Goldman si prietena sa depasesc suma de 600$, iar intr-un final cei doi ajung la un bankroll de 11.000$, jucand intre timp si SNG-uri cu buy-in-uri ceva mai mari.

Cu cativa ani inainte de acest moment, Dan intalnise un tip pe nume Steve Badger in timpul unui turneu micut ce se desfasura la cazinoul Crystal Park. Steve era un tip destept, descurcaret si la randul sau un jucator bun de poker, care, anterior, castigase o bratara la WSOP in 1999 la Omaha High Low. Dan si Steve devenisera buni prieteni, faceau stacking impreuna in timpul turneelor care rulau la Crystal Park, iar ocazional purtau discutii despre computere si internet, o pasiune pe care amandoi o impartaseau la acea vreme.

Intr-una din serile lunii august 2001, Steve il suna pe Dan dupa o perioada lunga de timp in care cei doi nu se mai auzisera, cu toate ca in unele seri Dan il mai zarea ocazional pe Steve la Crystal Park, fara insa ca cei doi sa se mai invarta in aceleasi cercuri de prieteni. Steve, care la acea vreme facea consultanta pentru o companie micuta, proaspat lansata pe piata ce crease un site de poker online specializat pe turnee, ii propune lui Dan sa il ajute sa testeze soft-ul. Se juca un singur turneu pe zi, fondul de premiere ridicandu-se la valoarea de 250$. Goldman se arata interesat de propunere si Steve aranjeaza in cadrul companiei atat pentru el cat si pentru prietena lui sa testeze turneele in perioada imediat urmatoare. Compania purta numele de Pokerstars.

La inceputul lunii septembrie, Pokerstars ruleaza turneul cu numarul #1, care de fapt ar fi trebuit sa poarte numarul #42, intre timp ruland niste turnee interne care fusesera disponibile doar catorva angajati. Dan se mandreste cu faptul ca a reusit sa castige turneul cu numarul #1 pe Pokerstars, dar recunoaste cu o oarecare jena ca de fapt nu el fusese in fata calculatorului la momentul respectiv, ci prietena sa, Sharon, a carui cont pentru testarea softului nu fusese deschis inca, iar in acea seara Dan nu era dispnibil pentru a juca acel turneu. Suma castigata a fost de 50$, iar nick-ul lui pe Pokerstars era “smalltalkdan”.

Intr-o alta situatie rusinoasa, Dan recunoaste ca nu Sharon (al carei cont fusese creat intre timp) a castigat turneul cu numarul 2, ci el. In acea seara Sharon era plecata in oras cu prietenele ei si il rugase pe Dan sa joace in locul ei acel turneu si sa ii intoarca favorul din prima seara. Lucru care s-a si intamplat, Dan terminand pe primul loc acel turneu jucat de pe nickul lui Sharon.

In urmatoarele luni, cei doi joaca mai multe turnee pe Pokerstars si propun anumite schimbari si imbunatatiri care sunt valabile si in ziua de azi. La sfarsitul lui Decembrie 2001, Pokerstars lanseaza un “mega-turneu” in semn de apreciere pentru munca depusa de cei considerati a fi “beta testers”, turneu cu premii totale in valoare de $25.000. Dan si Sharon joaca impreuna turneul dintr-o camera de hotel din Las Vegas. Cei doi nu reusesc sa intre in bani, insa sunt fericiti ca in tot acest timp conturile lor au ajuns la bankroll-uri de aproximativ 500$ fiecare, bani care ii ajutau mult in jocurile live de poker ce rulau fara incetare in cazinourile din Las Vegas.

Imediat dupa Anul Nou, Steve Badger il suna din nou pe Dan si ii spune ca Pokerstars se lanseaza cu adevarat pe piata destinata publicului larg si ca aceasta companie are nevoie de un om specializat pe sectiunea de marketing. La acea vreme, politica si viziunea celor de la Pokerstars era una foarte clara: daca vrei sa lucrezi acolo, trebuie sa fii un jucator de poker. Nu conta ce job aveai la momentul respectiv, conta doar ca ADN-ul companiei sa fie in totalitate alcatuit din oameni care aveau legatura cu pokerul. Era o idee stralucitoare, o strategie riscanta, insa s-a dovedit a fi cheia succesului pentru viitorul acestei companii despre care Dan credea ca nu are un nume bun pentru un site de poker.

La acel moment, Dan avea un job foarte bun, lucrand ca director de marketing pentru un site care se ocupa de compararea preturilor diverselor produse ce puteau fi achizitionate online, site care se numea PriceGrabber.com. Dan era confortabil si foarte fericit cu acest job, unde deja isi facuse o reputatie foarte buna. Ideea de a parasi acest job pentru a lucra in cadrul unei companii de poker proaspat lansata pe piata era destul de riscanta si infricosatoare la acea data, dar totodata extrem de captivanta.

In zilele urmatoarea, Dan si Sharon au purtat conversatii pe aceasta tema, daca Dan ar trebui sa accepte interviul pe care il avea de dat pentru ocuparea postului in cadrul Pokerstars. Avea sa lase in urma un job solid care ii facuse un renume pentru a se alatura unei mici echipe de oameni necunoscuti pe care nu ii intalnise niciodata in trecut. Dar asa cum l-a surprins de multe ori in anii precedenti, chiar Sharon este cea care il incurajeaza pe Dan sa accepte jobul, iar acela avea sa fie momentul decisiv care urma sa ii lanseze cariera acestuia in cadrul companiei Pokerstars.

“Buna Dan, sunt Isai!”. Acestea aveau sa fie primele cuvinte pe care Dan le auzise de la Isai Scheinberg la telefon, CEO Pokerstars la acea vreme, omul care avea sa conduca o afacere de miliarde de dolari si sa schimbe fata pokerului online. Scheinberg era un tip originar din Lituania, educat si scolit la Universitatea de Stat din Moscova si care traise ulterior in Israel si in Canada. Dan mai daduse o multime de interviuri anterior, insa acesta avea sa fie primul interviu telefonic pe care il purta. Dan Goldman isi amintise ca interviul a decurs putin diferit, nu fusese intrebat ce joburi anterioare avusese, nu primise intrebarile clasice precum “Care este cea mai mare slabiciune a ta? sau “Cel mai mare defect al tau?”  ci aproape toate intrebarile erau legate de poker si de ideile pe care Goldman le-ar putea avea pentru a imbunatati si a face si mai cunoscuta compania pe care Isai o detinea.

Cei doi continua conversatia a doua zi, cand Isai ii cere parerea lui Dan despre aducerea in echipa a lui Chris Fergusson, un nume mare in pokerul mondial, castigatorul WSOP-ului in anul 2000, a altor evenimente majore si persoana care la acea data avea o reputatie impecabila. Goldman nu agrea prea tare ideea de a aduce in echipa o celebritate cunoscuta international, insa nu i-a spus tare si raspicat acest lucru lui Isai, nedorind sa aibe in acel moment pareri prea diferite fata de cel care avea sa ii devina mai tarziu sef. Isai ii cere lui Dan in perioada urmatoare sa faca un plan de marketing, idei care ulterior aveau sa fie pe placul lui Scheinberg, iar intr-un final acesta ii propune postul de consultant principal pe probleme de marketing in cadrul companiei Pokerstars, post care reprezenta in fapt mana dreapta a lui Isai. Dan accepta oferta, insa ii spune lui Isai sa ii dea un ragaz de 6 saptamani pentru a reusi sa incheie socotelile cu PriceGrabber.com. In aceasta perioada, Dan este angajat cu salariul redus la jumatate, iar programul sau este unul infernal, ziua incepand la ora 7 dimineata si terminandu-se la ora 1 noaptea, munca sa penduland intre PriceGrabber.com si Pokerstars. Acesta a fost cu adevarat inceputul carierei lui Goldman la Pokerstars, acolo unde, dupa chiar el a declarat in mai multe randuri, a petrecut cei mai frumosi ani ai vietii sale.

In postarea urmatoare, veti afla cum a devenit PokerStars compania care este astazi, cum era sa fie parte din seria James Bond si ce piedici a intalnit numarul 1 in pokerul mondial.