Stire: Interviuri

Holdem Romania: Cum ai descoperit pokerul si cind ai inceput sa joci?
Filip Bogdan: Acum 3 ani jucam fotbal ca hobby in fiecare saptamana cu o echipa din
care facea parte QuadZa (dar si alti jucatori de poker). El mi-a zis ca pe forumul holdem.ro gasesc mai multe despre joc.
Dar am jucat foarte putin in primul an, pentru ca eram la facultate iar majoritatea timpului liber il petreceam jucand un mmorpg Lineage2 :).

Holdem Romania: Vei juca poker mult timp de acum incolo?
Filip Bogdan: Sper sa pot juca toata viata si sa nu fiu nevoit sa am o slujba normala pentru ca imi place sa joc poker.

Holdem Romania: Ce jucatori de MTT admiri?
Filip Bogdan: Daniel Negreanu, Annette Obrestad, Johnny Bax, Isaac Baron. Dupa turneele de la Innsbruck(a fost prima data cand l-am vazut jucand) m-a impresionat Mihai Manole.

Holdem Romania: Ai cont pe siteuri de training? Te-au ajutat?
Filip Bogdan:  Cardrunners m-a ajutat foarte mult la inceput si inca invat chestii noi din filmultele lor. In cartea lui Joe Navarro acesta scrie ca turneele live inseamna 70% readuri si 35% skill. Ce parere ai de asta? Readurile sunt foarte importante, jucatorii cu multa experienta pe net (cum este si cazul meu) se bazeaza in special pe betting patterns si bet sizes pt a face readuri. In ultima perioada am inceput sa fac si unele readuri bazate pe tell-uri fizice, lucru care m-a ajutat.

Holdem Romania: Ce te motiveaza?

Filip Bogdan: La jocurile de cash … banii, la turnee sunt foarte motivat de locul 1 si
de fiecare data cand joc iau decizii care cred ca ma ajuta sa ndeplinesc acest obiectiv. Cred ca si trecutul meu m-a ajutat sa obtin aceasta atitudine in competitii (am practicat atletism de performanta foarte multi ani).

Holdem Romania: Ce carti ai citit si cum ti s-au parut?
Filip Bogdan: Prima a fost Super System 2. M-a ajutat sa inteleg cum gindeste un jucator cistigator. Peste un timp am citit Harrington on Holdem, carti excelente pentru jucatorii de turnee. Multe concepte din HoH le stiam si le foloseam
deja dar Harrington mi-a imbunatatit semnificativ jocul.

Holdem Romania: Ce faci cind nu joci poker?
Filip Bogdan: Imi place sa fac cat mai mult sport: ski, inot, fotbal, tenis.
La jocurile pe calculator am renuntat in totalite si cred ca este un lucru bun avand in vedere ca oricum petrec foarte mult timp in fata calculatorului jucand poker.

Holdem Romania: Ne poti spune niste maini interesante de la turneele din Austria?
Filip Bogdan: La masa finala mai eram 6, eram BB iar butonul era un fish maniac care intrase chipleader la masa finala si dublase multa lume. Aveam nevoie de dublaj pentru a putea avea sperante la locul 1 si eram sigur ca va intra all in cu orice 2 carti. Ma hotarsem ca daca se va da fold pana la el o sa dau call cu orice pereche, orice A si orice K. I-am dat insta call cu k8 si l-am prins cum nu se putea mai bine q8.

Holdem Romania: Pe unde mai pleci?
Filip Bogdan: In iunie o sa ma duc la Campionatul European de fotbal si sper ca voi gasi „some juicy cash games” acolo. Apoi cred ca o sa merg la urmatoarele etape din CAPT. As vrea sa castig un turneu live important cu buy-in de peste 2k si peste 200 de participanti.

Holdem Romania: Ce sfaturi ai pt jucatorii de MTT?
Filip Bogdan: Sa studieze jocul, nu trebuie sa citeasca foarte multe carti ci sa inteleaga din ele cum gandesc jucatorii profesionisti. Sa isi analizeze mainile importante si sa incerce sa-si explice deciziile care le-au luat.

Holdem Romania: Ce parere ai despre faptul ca masa finala de la WSOP ME 2008 se va
juca cu delay in toamna?
Filip Bogdan: Cred ca pe finalisti o sa-i avantajeze pentru ca o sa castige mai mult de pe urma reclamelor, pe ceilalti nu vad ce i-ar dezavantaja, asa ca mi se pare OK ideea.

Holdem Romania: Cite mese joci? Doar turnee?
Filip Bogdan: De obicei joc 2 mese de cash HU plus 1-2 turnee in acelasi timp. Cand se ajunge aproape de bubble opresc mesele de cash. Mai joc cash live.

Johnny Chan este un om greu de definit. Dupa aceasta sedinta foto din Las Vegas, deodata a disparut ca prin minune. Ce a urmat, a fost o serie de telefoane frenetice in decursul a doua saptamani in care agentul sau a incercat sa-l localizeze de la Macau la Hong Kong si intr-un final la Seoul, Korea, unde Johnny juca poker si invata localnicii sa joace Hold’em. “Orient Express-ul” poate fi considerat drept cea mai faimoasa fata din poker, dar pentru cei mai multi dintre noi ramane o enigma. Deci, am reusit sa patrundem in esenta acestui om international al misterului? Ei bine, ceva de genul …

BluffM: Cum ar decurge o zi obisnuita din viata lui Johnny Chan?
Johnny Chan: Ei bine, joc mai putin poker decat obisnuiam inainte. Am jucat poker mai bine de 30 de ani dar in ziua de azi se intampla atat de multe lucruri… Locuiesc si in Vegas si in LA, dar petrec mai mult timp in Vegas, deoarece Vegas-ul reprezinta punctul central al actiunii. Dimineata merg la Spa, ma antrenez, apoi e foarte posibil sa fiu nevoit sa calatoresc. In general, se rezuma la a manca o mancare buna, la a avea grija de sanatea mea si la a petrece cat mai mult timp posibil impreuna cu famila mea-si cu cainii mei(rade).

BluffM: Te-ai mutat in State cand aveai doar 11 ani. A fost aceasta o tranzitie dificila?
Johnny Chan: A fost un pic dificil, din moment ce singurele cuvinte englezesti, pe care le stiam atunci erau yes si no si m-am lovit de greutati in a intelege aceasta limba. Intr-un final trebuie sa inveti ceea ce e necesar… si iata-ne acum, vorbind in engleza! (rade)

BluffM: Ce fel copil ai fost? Unul cuminte, unul obraznic; erai istet, muncitor?
Johnny Chan: La scoala aveam note foarte bune si materia mea preferata era matematica; educatia fizica si engleza imi placeau asa si asa, dar ideea e ca intr-adevar mi-a placut scoala si munca mi-a fost rasplatita cu note bune.

BluffM: Parintii tai au fost patroni de restaurant…
Johnny Chan: Parintii mei nu vorbeau engleza deloc, dar si-au deschis o afacere; afacerea fiind prospera am avut o viata indestulata. Toate acestea se intamplau in Houston, Texas. Restaurantul se numea Hoe Sai Gai, care in engleza se traduce: „Great Whirl”.

BluffM: Cum si la ce varsta ai descoperit pokerul?
Johnny Chan: Aveam multi angajati si ei voiau sa vorbeasca tot timpul despre poker. Intr-o noapte, dupa ce restaurantul a fost inchis, toti angajatii si clientii s-au strans sa joace poker. Trebuie sa fi fost o noapte de sambata deoarece a doua zi nu trebuia sa ma duc la scoala. Deci, am jucat si mai apoi cu totii am luat micul dejun, castigatorul urmand sa plateasca. A fost un mic dejun foarte dragut: sunca cu oua si clatite! (rade)

BluffM: Inainte de aceasta ai fost un mare jucator de sah…
Johnny Chan: Aceasta se intampla demult. Imi place sa joc sah si pot spune ca ma pricep destul de bine.

BluffM: Ai avut o inclinatie naturala catre poker sau au fost necesare eforturi pentru a-ti perfectiona jocul?
Johnny Chan: Ei bine, nu am fost bun de la inceput, dar imi placea jocul foarte mult. Deci, am continuat sa incerc pana am capatat incredere in mine si am devenit foarte bun. De fapt, am devenit atat de bun incat am castigat doua WSOP-uri consecutiv.

BluffM: Spune-ne despre perioada intermediara. Cand ai descoperit Vegasul?
Johnny Chan: Am descoperit pokerul cand aveam 14 ani si Las Vegasul la 16. In Houston exista o excursie de placere – pentru $2500 iti dadeau o gramada de tichete, o camera si masa inclusa pentru 2 nopti si 3 zile la Landmark Hotel in Las Vegas. Cand ajungeai acolo, iti dadeau o placuta cu numele tau, intrai in sala de jocuri a cazinoului si iti spuneau: „Mister C de cati bani aveti nevoie?”. Eu am raspuns: „Ei bine, dati-mi maximul, oricare ar fi acela!”. Acela a fost $2500 pe care i-am pus de unul singur si pe care i-am pierdut imediat. Nu stiam ca se joaca poker in Las Vegas si m-am pacalit.
De la Landmark am mers in centru si am intrat intr-un cazino numit Golden Nugget. Am vazut multi oameni jucand poker si mi-am spus: „Isuse, nu stiam ca aici se joaca poker! Daca as fi stiut asta nu mi-as fi pariat cei $2500 la Blackjack si mesele de craps.” I-am urmarit pe acei tipi jucand si mi-am spus: „Cat de prost pot sa joace! I-as putea bate pe astia.” Dar nu aveam nici un ban, ce era de facut? Creierul meu gandea si cauta solutii. Aveam o carte de credit. Limita era de $200 la Mastercard, cred, si aveam si un lantisor de aur pe care l-am amanetat imediat – am primit $120. Cu cei $200 de pe credit cardul meu aveam $320 in total. Nici prin gand nu-mi trecea ca peste o saptamana voi avea $30000 in buzunar.

BluffM: Cum ai reusit sa joci in cazinouri la 16 ani?
Johnny Chan: Ei bine, aceasta este o intrebare buna. Pe atunci ii interesa doar cati bani aveai, nu si ce varsta. Ma refer la anii ’70. Nu cereau nici macar un buletin. Plateai $2500 si iti dadeau o chitanta.

BluffM: Deci, in tineretea ta ai calatorit ocazional la Vegas in scopul castigarii de bani la mesele de poker?
Johnny Chan: Nu intr-un mod regulat, dar da. Pe atunci, inca frecventam scoala si ii ajutam pe ai mei cu restaurantul. Deci, nu am parasit cu adevarat Houstonul pana nu am implinit 21 de ani.

BluffM: Daca nu ai fi devenit un jucator de poker, ai fi preluat afacerea familiei?
Johnny Chan: Da, imi place acest tip de afacere; in fapt mi-a placut atat de mult, incat atunci cand am castigat destui bani in Vegas, mi-am deschis propriul restaurant in 1982.

BluffM: Care este diferenta dintre Vegasul de atunci si cel actual?
Johnny Chan: In trecut, majoritatea cazinourilor nu dispuneau de banii corporatiilor din New York si nici nu faceau specula cu capitalul banesc; orasul era condus de mafie si de proprietarii de cazinouri. In zilele noastre, corporatii majore precum Harrah’s Entertainment, Wynn’s, The Venetian si MGM Mirage detin monopolul.

BluffM: Cat timp a durat pana i-ai intalnit pe profesionistii recunoscuti? A fost usor sa le castigi respectul la masa?
Johnny Chan: In trecut, cand am mers la Vegas, am jucat cu multi din vechea garda, pe care i-am numit the Rocks. Smecherii, jucau in fiecare zi. Cand intram in joc spuneau: “Wow, iata ca vine un micut baiat asiatic care nu e in stare sa bata pe nimeni. Iata vine un fraier!”. Cand ceata s-a risipit, i-am batut pe toti. (rade)

BluffM: Cand ai jucat pentru prima data la World Series?
Johnny Chan: A fost in ’81 sau ’82 …

BluffM: Care era fata turneului in acele timpuri?
Johnny Chan: Ei bine, destul de diferita. Atunci, se inscriau in turneu 50, 80, 100 de jucatori. Anul in care am castigat, cred au fost inscrisi 187 de jucatori. Acum, te uiti in jur si vezi 8000 de jucatori. Anul acesta poate vom avea 10000. Este extraordinar…

BluffM: Spune-ne ce-ti aduci aminte despre primul WSOP castigat in ’87.
Johnny Chan: Ei bine, in 1985 am castigat $1500 Limit Hold’em Championship la care au participat 400 de jucatori, acesta fiind un record pentru acel timp. Cativa ani mai tarziu am castigat turneul cel mare si mai apoi din nou anul urmator, iar in 1989 am fost runner-up. In ’89 si ’90 era un turneu numit The Poker Hall of Fame la Horseshoe pe care de asemenea l-am castigat consecutiv in primii doi ani. Nu cred ca vreun alt jucator de poker a avut un astfel de record.

BluffM: Ce a insemnat la acel moment castigarea WSOP-ului?
Johnny Chan: Mi-a dat multa incredere in mine. Am stiut ca pot juca la fel de bine ca oricare alt jucator din lume. Acum, de fiecare data cand stai la masa stii ca niciodata nu esti cel in inferioritate. Atunci, daca nu aveai o reputatie de jucator bun, oamenii se uitau la tine ca la un nimic. Aceste succese mi-au adus si respectul celorlalti, dar au pus si multa presiune pe mine. Dintr-o data, toti voiau sa-l scoata pe Johnny Chan. Le oferea o poveste buna de luat acasa.

BluffM: Ai fost runner-up in 1989 contra unui tanar nou venit si increzut numit Phil Hellmuth. Cum era el pe atunci?
Johnny Chan: Ei bine, in ’87 si ’88 m-a urmarit jucand. A stat intotdeauna in spatele meu si a privit atent ce faceam. Din pacate, a invatat multe si a gasit o modalitate sa ma bata in ’89.

BluffM: Ai spus si inainte ca pierderea acelei finale inca te bantuie…
Johnny Chan: Asa e. Am avut sansa sa castig WSOP-ul trei ani la rand. Nici un alt jucator nu a avut aceasta sansa si nici nu o va mai avea vreodata.

BluffM: Si apoi a venit Rounders. Cum ai ajuns sa te implici?
Johnny Chan: Miramax voia sa faca un film despre poker si voiau ca eu sa semnez o aprobare care sa le permita sa foloseasca imagini cu mine de la WSOP-ul din 1988. Fiica mea a spus: „Daca tot doresc sa foloseasca imaginile, de ce nu le propui chiar sa joci in film?”. Deci, i-am intrebat si mi-au raspuns ca nu e nici o problema.

Datorita filmului, mana finala pe care ai jucat-o impotriva lui Erik Seidel a devenit una dintre cele mai faimoase maini din istorie. Iti poti aminti cum s-a desfasurat si ce gandeai atunci?
Sigur ca da, parca a fost ieri (rade). La o mana anterioara el a avut o pereche de nouari, iar eu o pereche de optari. Cand joci heads-up, o pereche de mijloc este o mana destul de puternica. Era tanar si foarte agresiv, deci mi-a dat raise si m-a obligat sa intru all in cu optarii mei. Mi-a spus: „Platesc”. Am intors mainile pe fata si cand am vazut acei nouari aproape ca mi s-a facut rau! A castigat pot-ul, care la acel timp a fost cel mai mare pot din istorie – peste $1000000. Aceasta m-a lasat doar cu $100000, dar am stiut cum sa-l citesc pe acest tip ca pe o carte si am reusit sa-mi revin si sa recastig avantajul. Atunci a venit aceasta mana: aveam J (trefla) – 9 (trefla) din buton si el avea Q-7 de culori diferite. Nu am dat raise; l-am lasat pe el din moment ce stiam ca este foarte agresiv. Ma asteptam la un raise si voiam sa platesc oricum, dar nu a dat. Flop-ul a venit Q-10-8, deci am prins chinta, in timp ce el avea top pair cu kicker 7. I-am dat un mic raise, s-a gandit pentru un moment, aproape a aruncat cartile, dar in cele din urma a platit. Mi-am zis: „Wow, trebuie sa aiba o mana destul de slaba. Probabil ca deja l-am batut indiferent de ce carti vor veni”. A patra carte a fost inutila. A dat check si m-am gandit: „Ei bine, am sa-i castig chips-urile dand check. Daca am sa pariez, se va arunca.” A cincea carte a fost inutila si acum ma asteptam sa parieze. Destul de sigur pe sine, a intrat all in. Aveam mana cea mai buna, deci m-am gandit ca trebuie sa dau call (rade).Asa s-au petrecut lucrurile.

BluffM: Cu siguranta! Spune-ne despre Turneul cel Mare(WSOP). Cand ai inceput sa joci?
Johnny Chan: De cand m-am mutat la Vegas. Acum turneul s-a marit, deoarece in poker exista mai multi bani decat iti poti imagina. Oricine castiga un turneu mare devine milionar, deci pokerul creeaza in jur de 50-80 de milionari anual! Si acei milionari, joaca toti la high stakes. Cand m-am mutat la Vegas, nu aveam un bankroll, dar am avut ca prim obiectiv sa joc in cel mai mare turneu din lume, cat mai repede cu putinta.

BluffM: Cum l-ai intalnit pe Jamie Gold?
Johnny Chan: L-am intalnit acum doi ani, A venit la mine cu o idee privitoare la un reality show despre poker( era un Hollywood agent). De fiecare data cand ne intalneam, trebuia sa fiu in cazino, deoarece jucam poker. Deci, venea si ma urmarea jucand. Uitandu-se la mine, cred ca a invatat multe. Nici nu ma gandeam ca-l interesau strategiile mele. Si anul acesta, a castigat World Series si 12 milioane de dollari! Banuiesc ca sunt un mentor pe cinste, nu?

BluffM: Nu ca ar fi treaba nimanui, dar exista zvonuri ca ai avut un pariu cu el. Vreun comentariu?
vChiar vreau sa clarific problema. Nu am nimic de la Jamie Gold. Nu am luat de la el nici macar o moneda; nu mi-a oferit niciodata bani. Suntem doar foarte buni prieteni si prietenii buni se ajuta intre ei.

BluffM: Pe viitor, la ce se asteapta marele Johnny Chan atat in poker cat si in viata personala?
Johnny Chan: Vreau sa castig anul acesta un alt mare turneu, poate chiar World Series Main Event. Vreau marele premiu de $10000000 (rade).

BluffM: Si bratara cu numarul 11?
Johnny Chan: Oh, va veni. Intrebarea este cand(rade). Ma simt norocos…

Articol tradus si adaptat din Bluff Magazine (aprilie 2007).
Verifica rezultatele online ale jucatorilor de turnee pe BLUFF POKERDB!