Tiltul “pro” si tiltul “amator”
De la bun inceput cred ca e clar pentru toata lumea ca am avut experiente, si nu doar o data, si mereu urate, legate de starea de “tilt”, tocmai de aceea acest fenomen e privit ca dusmanul nr. 1 al jucatorilor de poker. Indiferent ca joci cash, sng, mtt, ca esti tight, ca esti loose, ca esti pro, ca joci doar ca un hobby, tilt-ul va lovi, iar fara un management bun asupra sa, va lovi necrutator, de fiecare data cu aceleasi rezultate: grafice cazute, bankroll mutilat sau adus la 0, nervi dati peste cap sau chiar depresii.
Desigur ca diferenta este extrem de mica, insa aceasta diferenta ne poate salva pe termen lung, totul constand in cum gestionam starea respectiva. Sa lasam la o parte citatul lui Joe Hachem, “I never go on tilt”, si sa analizam ce poate face un jucator normal in cazul aparitiei tilt-ului.
In primul exemplu, un amator primeste un bad-beat (desi in general amatorii joaca slab o mana, lasand-o sa devina bad-beat), iar de acolo incepe dezastrul. Va creste miza in primul rand, sperand sa recupereze buy-in-ul, cu un mic profit, desigur. Daca manevra nu da roade, si nu poate continua la miza mai mare (vezi aici un bizar si nesanatos sistem “martingale”), va incepe sa joace, si nu constant, flip-uri, in speranta ca norocul va veni de partea sa. Desigur, va veni, insa in mult sub 50% din cazuri, rezultatul dupa cateva all-in-uri cu maini extrem de marginale (suited connectors, pairs under 8, AT, AJ) fiind unul concret si amar: BUSTO. Tot fenomenul se intampla rapid, mai rapid decat puterea jucatorului de a-si reveni, de unde si avantajul tilt-ului asupra jucatorilor cu pregatire psihologica slaba.
In cel de-al doilea exemplu, profesionistul va lua cateva bad-beat-uri pana sa inceapa sa se simta afectat (psihic), insa daca la primul semn de lipsa de concentrare va juca o mana slab, iar acest lucru il va costa, va inchide monitorul sau se va ridica de la masa. Pasul 1. Dupa, urmeaza o recladire morala, care dureaza in funtie de jucator, in functie de cat de rau s-a instalat tilt-ul. Pro-ul va incepe sa joace dupa un timp, fara dorinta de razbunare, fara a-si face din recuperare un unic ideal, si va incerca, pe masura ce mainile trec pe langa el, sa-si dezvolte jocul pentru a evita asemenea moment in viitor, sa se mobilizeze jucand cat mai bine, sa-si canalizeze atentia asupra mainilor, si nu asupra poturilor. Va incerca sa atraga atitudinea pozitiva prin cateva simple aspecte: pastrarea BRM cu strictete, autodeterminarea ca orice este posibil si nimic nu este de neinvins, si, cel mai important, analiza personala pana la punctual in care simte ca poate incepe ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, si ca poate juca la potential maxim, neafectat.
Aici se face diferenta majora intre cele doua tipuri de jucator. Unul va evita sa-si mai piarda din bankroll, celalalt si-l va pune pe tot la bataie. E usor de ghicit cine scapa mai simplu. Unul isi va reduce atentia la recuperare, celalalt si-o va distribui spre analiza, detasare, refacere, urmand, desigur, dupa un timp, victoria. Poate ca unii jucatori mari trec total peste tilt, insa majoritatea stiu cum sa reduca pagubele la minim si pleaca invatand din orice experienta. In final, un mare aspect pe care amatorul trebuie sa-l inteleaga, este acela ca tiltul se evita folosind si right click-ul in timpul jocului…
Succes si NO TILT!
Mihai Dumitrescu (dooma)
Comment