Unde ramasesem ... ah ... mi-am amintit. Daca tot am vorbit pana acum despre cum am ajuns la turneu zic sa vorbim putin si despre turneu. O sa ma refer strict la Main Event, nu prea am avut legatura cu restul turneelor dar din ce am observat toate garantatele au fost cel putin dublate, lume multa si liste de asteptare. Prima mare schimbare la Pokerfest fata de ce stiam eu este sistemul la care a lucrat Andrei Alecu, cooptarea lui in echipa fiind dupa parerea mea unul dintre cele mai bune lucruri pentru Pokerfest si nu numai, sper ca la un moment dat si alte turnee/cluburi din tara sa inceapa sa il foloseasca. Am mai vazut un sistem asemanator folosit in Irlanda de Nick O'Harra la Irish Open si mi s-a parut o evolutie imensa de la Tournament Director care iti rula pe un PC si te rugai sa nu crape la controlarea unui intreg turneu doar din telefon. Ca sa nu zica lumea ca doar laud Pokerfest-ul acum vine si o schimbare mai putin placuta, pe care as vrea sa o confirme/infirme persoanele care vin la turneele marca Pokerfest de ceva ani buni: "calitatea" dealerilor - poate sunt eu nebun si zic asta ca ma cunosteam cu majoritatea dealerilor din trecut dar unele persoane dintre cele noi chiar nu au treaba cu sportul. Repet, poate doar mi pare mie. In rest nu prea am ce sa spun despre turneu ... un turneu ca toate celelalte, cand ajungi sa lucrezi aproape 20 de turnee pe an esti obisnuit cu toata "rutina" care vine la pachet.


Dupa cum am spus si in postul trecut lumea lui Alin a fost data peste cap in timpul turneului. Mi-am facut un obicei ca o data la cateva turnee sa ma pierd in "privelistea" din sala, tin minte ca ultima data cand facusem asta m-am ales cu o relatie de 6 luni cu o persoana cu care nu puteam comunica pentru simplul fapt ca nu vorbeam o limba comuna. Pur si simplu, ma las purtat de val sa vad unde ajung desi de cele mai multe ori esuez aproape de mal. De data asta nu a fost la fel, am incercat sa-mi vad de ale mele si sa tin observatiile legate de priveliste pentru mine fara sa-mi dau seama ca asta ma macina zilnic putin cate putin. Asta plus alte cateva probleme de zi cu zi egal o semi-depresie cu care m-am luptat cateva zile. Nu era din cauza sentimentului ca nu am facut nimic sau a problemelor ci a faptului ca in sfarsit am realizat ca sunt singur, exact spaceboy. Locul si persoanele care sunt in jurul meu nu influenteaza cu absolut nimic acest sentiment, ca sunt singur in apartament sau ca sunt intr-o incapere cu peste 300 de oameni tot singur ma simt. In mare parte este vina mea si a stilului meu de viata, am avut de ales intre viata de 'familist' si viata pe care o am acum - nu regret decizia dar parca uneori este prea mult. Tot timpul cand ai X lucru vrei Y, cand ai Y vrei Z si tot asa, intr-un mediu ideal ar exista o balanta intre munca si viata personala dar la mine cred ca balanta este stricata de ceva timp. Inca incerc sa invat cum se traieste viata asta, am multe intrebari fara raspuns si cred ca de aici mi se trag o gramada de probleme dar toate la timpul lor.


Ce o sa urmeze? Habar nu am ... de fapt am o idee generala dar nu sunt sigur de nimic momentan. Cert este ca am inceput sa ma gandesc "long-term", cuvinte ce nu existau in vocabularul meu inaintea acestui turneu.


P.S. Daca vreti sa abordez un anumit subiect sau aveti intrebari nu ezitati sa imi scrieti.


Over and out!