Pokerul e un joc extraordinar. De ce? Pentru că luăm extrem de multe decizii în intervale scurte de timp, fiecare decizie fiind urmată de o eventuală recompensa (aşteptată). Voi demonstra, dacă mai era nevoie, ca pokerul este un joc extrem de complex. prin prisma procesului cognitiv implicat.
O mână de poker este ceva banal pentru noi, Jucam mii de mâini pe zi, sesiuni nesfârşite, epuizante. Voi încerca să analizez procesele cognitive implicate în acea " mană banală de poker" . Înmulţiţi voi rezultatul cu ...... fiecare cât poate.
Nu voi analiza o anumită mana ci voi face consideraţii general aplicabile. Elementul central în derularea oricărei mâini de poker este decizia. Preflop, postflop, turn şi river. Foarte multe decizii.
Adoptarea unei decizii implica următoarea succesiune de etape:
1. recoltarea informaţiilor cu privire la alternativele disponibile,
2. prelucrarea şi evaluarea gradului de relevanţă şi de reprezentativitate a informaţiilor recoltate,
3. compararea alternativelor pe baza unor criterii de eficienţă prestabilite,
4. evaluarea raporturilor dintre pierderile şi beneficiile potenţiale pentru fiecare variantă,
5. alegerea unei alternative considerate cel puţin satisfăcătoare, dacă nu chiar optime,
6. execuţia propriu-zisă a deciziei
În realizarea acestui proces gândirea se implică în fiecare dintre etape, prin determinarea valorilor de bază ale situaţiei (valorea aşteptată, utilitatea aşteptată), prin anticiparea rezultatelor în termeni de câştiguri (beneficii) şi pierderi (costuri), precum şi prin evaluarea gradului de corectitudine a opţiunii făcute. Un proces de decizie este considerat raţional dacă în urma utilizării unor proceduri raţionale de prelucrare a informaţiilor relevante se ajunge în final la selectarea celei mai bune decizii (optime).
Pokerul complica situaţia. Intervine incertitudinea. Pe parcursul mâinii de poker, informaţia pe care o primim şi care rezultă din derularea să, una şi aceeaşi alternativă este analizată pe diverse criterii şi din multiple perspective, acceptându-se sau respingându-se variante diferite pe baza reconsiderării informaţiilor acumulate (flop, turn river). Într-un astfel de proces ciclic, decizia nu reprezintă punctul final, ci doar o etapă, ciclul reluându-se pe măsură ce dobândim noi informaţii care ne fac să ne reconsiderăm deciziile iniţiale, în condiţii de cunoaştere mai exactă.
Adică, wtf, de câte ori ni se întâmpla să avem nuts?
Ok. Am analizat în mare procesul, nu are rost să o lungim. Avem parte de multe decizii. Acum să vedem ce implică o decizie. Una singură. De aici ne vom da seama de ce există jucători extraordinari de poker. Voi face o comparaţie în mecanismul de luare a deciziilor.
Diferenţele existente între modalităţile de gândire, decizie şi interpretare a unui fish, comparativ cu un pro.
Dacă acesta din urmă este considerat prototipul omului raţional, al cărui comportament decizional poate fi integral asociat modelului clasic al deciziei raţionale, se considera că fish-ul gândeşte şi acţionează utilizând cu totul alte criterii decât cele bazate pe mijloace raţionale.. Specific activităţii cognitiv - decizionale a acestuia este însă nivelul crescut de incertitudine, ceea ce face ca luarea de decizii în astfel de condiţii să presupună o gândire de tip probabilist, concretizată în atribuirea de probabilităţi evenimentelor vizate de decizii, precum şi într-o serie de calcule cu aceste probabilităţi.
Adică fishu face efort tati. El lucrează cu incertitudini subiective, cognitive, greu de gestionat. Profesionistu are şi el incertitudini dar acestea sunt obiective, ontologice.
Pentru fish, probabilitatea obiectivă de apariţie a unei variante poate trece în probabilitate subiectivă, ea luând forma utilităţii aşteptate. El va introduce propriile lui criterii în determinarea şanselor unei alternative sau alta şi va decide în funcţie de acestea. El încearcă să anticipeze consecinţele fiecăreia dintre alegerile sale şi se decide în favoarea celei mai convenabile. Fiecare alegere este urmată de o evaluare critică a rezultatului obţinut, evaluare care poate întări convingerea în corectitudinea deciziei iniţiale sau o poate pune la îndoială. În acest din urmă caz, pentru a preveni instalarea stării de disconfort cognitiv, fish-u apelează la argumente justificative în favoarea deciziei luate, căutând să multiplice argumentele favorabile alternativei alese, atât prin accentuarea aspectelor pozitive ale acesteia, cât şi prin producerea de argumente defavorabile alternativelor respinse, simultan cu amplificarea laturilor lor negative.
Da. De aia e plină balta de peşte. Şi aşa va rămâne ever. Vă garantez. Păi nu e extraordinar? Ha ?
Concluzie:
Pokerul este cel mai pur joc de confruntare. Un joc al deciziilor, bune sau proaste. Nu există noroc aici.
O mână de poker este ceva banal pentru noi, Jucam mii de mâini pe zi, sesiuni nesfârşite, epuizante. Voi încerca să analizez procesele cognitive implicate în acea " mană banală de poker" . Înmulţiţi voi rezultatul cu ...... fiecare cât poate.
Nu voi analiza o anumită mana ci voi face consideraţii general aplicabile. Elementul central în derularea oricărei mâini de poker este decizia. Preflop, postflop, turn şi river. Foarte multe decizii.
Adoptarea unei decizii implica următoarea succesiune de etape:
1. recoltarea informaţiilor cu privire la alternativele disponibile,
2. prelucrarea şi evaluarea gradului de relevanţă şi de reprezentativitate a informaţiilor recoltate,
3. compararea alternativelor pe baza unor criterii de eficienţă prestabilite,
4. evaluarea raporturilor dintre pierderile şi beneficiile potenţiale pentru fiecare variantă,
5. alegerea unei alternative considerate cel puţin satisfăcătoare, dacă nu chiar optime,
6. execuţia propriu-zisă a deciziei
În realizarea acestui proces gândirea se implică în fiecare dintre etape, prin determinarea valorilor de bază ale situaţiei (valorea aşteptată, utilitatea aşteptată), prin anticiparea rezultatelor în termeni de câştiguri (beneficii) şi pierderi (costuri), precum şi prin evaluarea gradului de corectitudine a opţiunii făcute. Un proces de decizie este considerat raţional dacă în urma utilizării unor proceduri raţionale de prelucrare a informaţiilor relevante se ajunge în final la selectarea celei mai bune decizii (optime).
Pokerul complica situaţia. Intervine incertitudinea. Pe parcursul mâinii de poker, informaţia pe care o primim şi care rezultă din derularea să, una şi aceeaşi alternativă este analizată pe diverse criterii şi din multiple perspective, acceptându-se sau respingându-se variante diferite pe baza reconsiderării informaţiilor acumulate (flop, turn river). Într-un astfel de proces ciclic, decizia nu reprezintă punctul final, ci doar o etapă, ciclul reluându-se pe măsură ce dobândim noi informaţii care ne fac să ne reconsiderăm deciziile iniţiale, în condiţii de cunoaştere mai exactă.
Adică, wtf, de câte ori ni se întâmpla să avem nuts?
Ok. Am analizat în mare procesul, nu are rost să o lungim. Avem parte de multe decizii. Acum să vedem ce implică o decizie. Una singură. De aici ne vom da seama de ce există jucători extraordinari de poker. Voi face o comparaţie în mecanismul de luare a deciziilor.
Diferenţele existente între modalităţile de gândire, decizie şi interpretare a unui fish, comparativ cu un pro.
Dacă acesta din urmă este considerat prototipul omului raţional, al cărui comportament decizional poate fi integral asociat modelului clasic al deciziei raţionale, se considera că fish-ul gândeşte şi acţionează utilizând cu totul alte criterii decât cele bazate pe mijloace raţionale.. Specific activităţii cognitiv - decizionale a acestuia este însă nivelul crescut de incertitudine, ceea ce face ca luarea de decizii în astfel de condiţii să presupună o gândire de tip probabilist, concretizată în atribuirea de probabilităţi evenimentelor vizate de decizii, precum şi într-o serie de calcule cu aceste probabilităţi.
Adică fishu face efort tati. El lucrează cu incertitudini subiective, cognitive, greu de gestionat. Profesionistu are şi el incertitudini dar acestea sunt obiective, ontologice.
Pentru fish, probabilitatea obiectivă de apariţie a unei variante poate trece în probabilitate subiectivă, ea luând forma utilităţii aşteptate. El va introduce propriile lui criterii în determinarea şanselor unei alternative sau alta şi va decide în funcţie de acestea. El încearcă să anticipeze consecinţele fiecăreia dintre alegerile sale şi se decide în favoarea celei mai convenabile. Fiecare alegere este urmată de o evaluare critică a rezultatului obţinut, evaluare care poate întări convingerea în corectitudinea deciziei iniţiale sau o poate pune la îndoială. În acest din urmă caz, pentru a preveni instalarea stării de disconfort cognitiv, fish-u apelează la argumente justificative în favoarea deciziei luate, căutând să multiplice argumentele favorabile alternativei alese, atât prin accentuarea aspectelor pozitive ale acesteia, cât şi prin producerea de argumente defavorabile alternativelor respinse, simultan cu amplificarea laturilor lor negative.
Da. De aia e plină balta de peşte. Şi aşa va rămâne ever. Vă garantez. Păi nu e extraordinar? Ha ?
Concluzie:
Pokerul este cel mai pur joc de confruntare. Un joc al deciziilor, bune sau proaste. Nu există noroc aici.
Comment