Tweet
Prima data am crezut ca e doar o intamplare. A doua oara la fel. A treia iarasi. In seara asta e a patra oara si deja incepe sa para o regula. De fiecare data am patit urmatorul scenariu:
Intru la joaca si incep sa pierd. Pierd mai mult, intru in tilt si pierd tot (in sfarsit tot ce am pe un site, dar tot tot inseamna). Imi ramane un rest, o suma de mizerie, ceva de genul 2-5 dolari. Ii bag pe toti la un SNG (de 2 sau de 5 dolari evident) si iau locul 1. Cu toate ca la cele dinainte jucam oribil, din ce in ce mai prost, la ultimul joc incredibil. Tipul de la heads-up imi zice: "wow, buddy, are you psychic or what?". Stiu ca am sa castig, parca vad in timp. Dupa SNG-ul asta mai intru la unul si iau locul 2. In total, vreo 80 de dolari. Toate astea dupa o zi oribila in care mi-am spus de nenumarate ori ca nu sunt bun de nimic. Chestia asta am patit-o de 4 ori. Pe scurt, cu ultimii bani nu pierd.
Si aici ajung la o concluzie incredibila (pentru mine cel putin): cheia succesului in poker...
Dar sa fac o paranteza. Am citit despre o mie de chei ale succesului in poker. De exemplu: tilt management, bankroll management (astea dintr-un post foarte bine scris al lui Nowonda), agresivitate, joc tight, specularea pozitiei, disciplina etc., aproape fiecare mare pokerist sau teoretician are cate o definitie preferata a succesului in poker.
Concluzia mea este ca una din cheile succesului (sau mai bine zis unul din antidoturile esecului) in poker este: atitudinea corecta fata de bani. Daca ai o atitudine corect fata de banii pe care mizezi nu te mai paste nici tiltul nici nimic. Pur si simplu incepi sa joci bine. Ce inseamna sa NU ai o atitudine corecta fata de bani? Exista doua extreme:
Prima, cand te doare undeva de banii aia pe care mizezi. Ori joci la mize mult prea mici pentru pretentiile tale, ori esti putred de bogat, ori i-ai primit bonus si ai tendinta sa nu-i evaluezi corect, ori ii consideri "bani de antrenament, care se pot pierde in scopuri stiintifice", ori sunt doar bani special alocati sa fie pierduti la poker in momentele de relache, ori ai pierdut enorm si ce ti-a ramas e doar un pumnal insangerat pe care umbli sa-l implanti in beregata celor care te-au ruinat. Aceste situatii te fac sa joci loose si sa pierzi masiv.
A doua, cand iti plange inima pentru fiecare centuletz pe care il dai la blinduri. Cand joci supertight nu din strategie ci din frica. Asta fie deoarece pokerul nu e pentru tine (ci whistul, pentru ca acolo ce spui aia trebuie sa si faci, spre deosebire de poker unde e exact invers), fie deoarece ai pierdut enorm si ai oroare sa-ti mai vezi bankrollul scazand. E situatia in care nu mai esti dispus sa investesti in nici un pot din lumea asta, situatia cand 72 e cea mai buna carte pentru tine, pentru ca daca te trezesti cu JJ in mana oftezi cu tristete: "of, iar raise, iar re-raise, iar bad beat... macar cu 72 nu pierd nimic".
Atitudinea corect fata de bani e la mijloc, intre aceste doua extreme: trebuie sa-i respecti ca pe cea mai importanta piesa din angrenajul care face din tine un pokerist si in acelasi timp sa-i consideri doar "consumabile", "combustibil" pentru traiectoria ta, nu un scop in sine caruia tu insuti sa i te subordonezi cu spaima. In secunda in care o iei razna spre una din extreme, incepi sa pierzi. Daca stai la mijloc, e bine. Nevoia de a fi echilibrat in raport cu banii nu e o abstractiune, ci se simte la fiecare mana jucata. Iti intra QTs preflop (intr-o situatie de joc normala, medie) si te poti comporta in 2 moduri gresite: a. platesti fara ezitare sau b. fold fara ezitare. O atitudine corecta fata de bani inseamna a. sa platesti cu gandul sa mergi mai departe si cu cartea aia sa le faci fraierilor viata pe cat cu putinta de grea sau b. sa dai fold cu gandul ca in mod cert nu e ala momentul sa joci QTs si ca iti asumi timpul si banii pierduti cu seninatate si ca pe o afacere buna.
Atitudinea asta "corecta" fata de bani m-a facut de 4 ori sa castig cu ultimele resurse. Pe de o parte erau prea putini ca sa joc loose, pe de alta erau prea putini deja ca sa joc tight.
M-am gandit azi la un scenariu: cum s-ar comporta un mare campion la un turneu de 1 dolar? Cred ca ar tine cu dintii de dolarul ala, deoarece e dolarul lui, si in acelasi timp i-ar pune viata in pericol de 2 ori pe minut. Am avut privilegiul nemeritat sa joc intr-un mic turneu cu Tom McEvoy. Cred ca agresiv-selectiv e cuvantul care ii caracterizeaza jocul online.
Nu sunt in masura sa dau sfaturi, dar daca o sa fiu vreodata, cred ca o sa dau sfatul asta: respecta fiecare dolar ca pe ultimul dolar si ignora-l ca pe ultimul dolar.
Intru la joaca si incep sa pierd. Pierd mai mult, intru in tilt si pierd tot (in sfarsit tot ce am pe un site, dar tot tot inseamna). Imi ramane un rest, o suma de mizerie, ceva de genul 2-5 dolari. Ii bag pe toti la un SNG (de 2 sau de 5 dolari evident) si iau locul 1. Cu toate ca la cele dinainte jucam oribil, din ce in ce mai prost, la ultimul joc incredibil. Tipul de la heads-up imi zice: "wow, buddy, are you psychic or what?". Stiu ca am sa castig, parca vad in timp. Dupa SNG-ul asta mai intru la unul si iau locul 2. In total, vreo 80 de dolari. Toate astea dupa o zi oribila in care mi-am spus de nenumarate ori ca nu sunt bun de nimic. Chestia asta am patit-o de 4 ori. Pe scurt, cu ultimii bani nu pierd.
Si aici ajung la o concluzie incredibila (pentru mine cel putin): cheia succesului in poker...
Dar sa fac o paranteza. Am citit despre o mie de chei ale succesului in poker. De exemplu: tilt management, bankroll management (astea dintr-un post foarte bine scris al lui Nowonda), agresivitate, joc tight, specularea pozitiei, disciplina etc., aproape fiecare mare pokerist sau teoretician are cate o definitie preferata a succesului in poker.
Concluzia mea este ca una din cheile succesului (sau mai bine zis unul din antidoturile esecului) in poker este: atitudinea corecta fata de bani. Daca ai o atitudine corect fata de banii pe care mizezi nu te mai paste nici tiltul nici nimic. Pur si simplu incepi sa joci bine. Ce inseamna sa NU ai o atitudine corecta fata de bani? Exista doua extreme:
Prima, cand te doare undeva de banii aia pe care mizezi. Ori joci la mize mult prea mici pentru pretentiile tale, ori esti putred de bogat, ori i-ai primit bonus si ai tendinta sa nu-i evaluezi corect, ori ii consideri "bani de antrenament, care se pot pierde in scopuri stiintifice", ori sunt doar bani special alocati sa fie pierduti la poker in momentele de relache, ori ai pierdut enorm si ce ti-a ramas e doar un pumnal insangerat pe care umbli sa-l implanti in beregata celor care te-au ruinat. Aceste situatii te fac sa joci loose si sa pierzi masiv.
A doua, cand iti plange inima pentru fiecare centuletz pe care il dai la blinduri. Cand joci supertight nu din strategie ci din frica. Asta fie deoarece pokerul nu e pentru tine (ci whistul, pentru ca acolo ce spui aia trebuie sa si faci, spre deosebire de poker unde e exact invers), fie deoarece ai pierdut enorm si ai oroare sa-ti mai vezi bankrollul scazand. E situatia in care nu mai esti dispus sa investesti in nici un pot din lumea asta, situatia cand 72 e cea mai buna carte pentru tine, pentru ca daca te trezesti cu JJ in mana oftezi cu tristete: "of, iar raise, iar re-raise, iar bad beat... macar cu 72 nu pierd nimic".
Atitudinea corect fata de bani e la mijloc, intre aceste doua extreme: trebuie sa-i respecti ca pe cea mai importanta piesa din angrenajul care face din tine un pokerist si in acelasi timp sa-i consideri doar "consumabile", "combustibil" pentru traiectoria ta, nu un scop in sine caruia tu insuti sa i te subordonezi cu spaima. In secunda in care o iei razna spre una din extreme, incepi sa pierzi. Daca stai la mijloc, e bine. Nevoia de a fi echilibrat in raport cu banii nu e o abstractiune, ci se simte la fiecare mana jucata. Iti intra QTs preflop (intr-o situatie de joc normala, medie) si te poti comporta in 2 moduri gresite: a. platesti fara ezitare sau b. fold fara ezitare. O atitudine corecta fata de bani inseamna a. sa platesti cu gandul sa mergi mai departe si cu cartea aia sa le faci fraierilor viata pe cat cu putinta de grea sau b. sa dai fold cu gandul ca in mod cert nu e ala momentul sa joci QTs si ca iti asumi timpul si banii pierduti cu seninatate si ca pe o afacere buna.
Atitudinea asta "corecta" fata de bani m-a facut de 4 ori sa castig cu ultimele resurse. Pe de o parte erau prea putini ca sa joc loose, pe de alta erau prea putini deja ca sa joc tight.
M-am gandit azi la un scenariu: cum s-ar comporta un mare campion la un turneu de 1 dolar? Cred ca ar tine cu dintii de dolarul ala, deoarece e dolarul lui, si in acelasi timp i-ar pune viata in pericol de 2 ori pe minut. Am avut privilegiul nemeritat sa joc intr-un mic turneu cu Tom McEvoy. Cred ca agresiv-selectiv e cuvantul care ii caracterizeaza jocul online.
Nu sunt in masura sa dau sfaturi, dar daca o sa fiu vreodata, cred ca o sa dau sfatul asta: respecta fiecare dolar ca pe ultimul dolar si ignora-l ca pe ultimul dolar.
. Am iesit de la masa am revenit dupa 45 min. am reluat jocul( deja scazusem la vreo 7.000)da' am intrat in bani.Pierd cand joc tight da' nu-mi vine sa merg da'nboulea k altii cand vad k dau all in cu 7,2 os.Am zile cand pur si simplu simt ca-mi intra si joc degajat-si kiar daca nu-mi intra joc f.bine si castig;alteori ma cuprinde o furie si deznadejde cand vad ca pierd cu AA;KK;QQ in fata la 3,9 sau alte tampenii.( am patit-o intr-un turneu cand am pierdut de 4 ori cu cartile de mai sus) That's poker!!!!
Comment