Tweet
Pe masura ce joc si studiez mai mult mi se cristalizeaza o paralela interesanta. Am inceput sa vad pokerul ca o arta martiala.
Sa ma explic.
In artele martiale incepi de jos de tot, de la centura alba, nivelul incepatorului idiot care da cu pumnul si piciorul unde apuca, uneori mai nimereste, dar un luptator bun il executa un-doi. Urci in rangurile kyu, centurile devin tot mai inchise la culoare, ajungi in rangurile dan, deja esti bun si stii ca esti bun, dar nu te plafonezi, continui sa inveti, stii ca treaba asta o sa dureze o viata intreaga, disciplina te modeleaza si ca om, te face mai bun, mai echilibrat. Una din lectiile de baza ale unei arte martiale e sa nu te bagi orbeste in conflicte, sa ai suplete si sa stii cand sa ataci si cand sa te retragi.
Cand ajungi sus de tot primesti din nou centura alba, la fel ca incepatorii, dar de data asta ca recunoastere a nivelului de puritate pe care l-ai atins ca practicant. Si niciodata nu ai voie sa crezi ca stii tot. Cand ai facut asta esti pierdut. La nivelul asta iti permiti sa "faci pe prostul", sa pari moale si blazat, caci stii ce faci si vei lovi cand nimeni nu se asteapta.
La poker rangurile kyu si dan ar fi mizele: probabil ca 1 dan ar fi 200 NL online. La high stakes deja vorbim de seniori cu centuri albe, care par sa joace adesea ca niste pesti ordinari, dar gandesc jocul la cu totul alt nivel. Si daca vii tu, peste ordinar, si incerci sa joci ca ei, pentru ca i-ai vazut jucand asa, te arzi de nu stii cum te cheama.
Iar turneele ar fi ca luptele alea din filme cand eroul se bate cu 10-20 de adversari deodata si cumva reuseste sa ii doboare pe toti.
Ar fi multe de spus pe tema asta si astept viziunea voastra. Am descoperit in putinul timp de cand joc ca pokerul e o arta nobila in fond, cu toate mizeriile peste care poti da uneori. Ajung si pesti la high stakes - si in artele martiale se mai cumpara centuri si sunt organizatii fantoma. Dar cei mai buni se vadesc in timp.
Sa ma explic.
In artele martiale incepi de jos de tot, de la centura alba, nivelul incepatorului idiot care da cu pumnul si piciorul unde apuca, uneori mai nimereste, dar un luptator bun il executa un-doi. Urci in rangurile kyu, centurile devin tot mai inchise la culoare, ajungi in rangurile dan, deja esti bun si stii ca esti bun, dar nu te plafonezi, continui sa inveti, stii ca treaba asta o sa dureze o viata intreaga, disciplina te modeleaza si ca om, te face mai bun, mai echilibrat. Una din lectiile de baza ale unei arte martiale e sa nu te bagi orbeste in conflicte, sa ai suplete si sa stii cand sa ataci si cand sa te retragi.
Cand ajungi sus de tot primesti din nou centura alba, la fel ca incepatorii, dar de data asta ca recunoastere a nivelului de puritate pe care l-ai atins ca practicant. Si niciodata nu ai voie sa crezi ca stii tot. Cand ai facut asta esti pierdut. La nivelul asta iti permiti sa "faci pe prostul", sa pari moale si blazat, caci stii ce faci si vei lovi cand nimeni nu se asteapta.
La poker rangurile kyu si dan ar fi mizele: probabil ca 1 dan ar fi 200 NL online. La high stakes deja vorbim de seniori cu centuri albe, care par sa joace adesea ca niste pesti ordinari, dar gandesc jocul la cu totul alt nivel. Si daca vii tu, peste ordinar, si incerci sa joci ca ei, pentru ca i-ai vazut jucand asa, te arzi de nu stii cum te cheama.
Iar turneele ar fi ca luptele alea din filme cand eroul se bate cu 10-20 de adversari deodata si cumva reuseste sa ii doboare pe toti.
Ar fi multe de spus pe tema asta si astept viziunea voastra. Am descoperit in putinul timp de cand joc ca pokerul e o arta nobila in fond, cu toate mizeriile peste care poti da uneori. Ajung si pesti la high stakes - si in artele martiale se mai cumpara centuri si sunt organizatii fantoma. Dar cei mai buni se vadesc in timp.
ing... 
Comment